Un auditor extern emite un raport de audit pentru a furniza o opinie cu privire la stabilitatea finanțelor unei întreprinderi, capacitatea operațională și conformitatea cu legile și reglementările. Principala diferență dintre un raport necalificat și calificat constă în faptul că raportul prezintă posibile probleme legate de controalele financiare ale companiei. O organizație non-profit, o entitate guvernamentală sau o companie listată la un bursă de valori ar folosi un raport de audit necalificat pentru a arăta partenerilor de afaceri că controalele interne sunt adecvate și funcționale. În schimb, o organizație utilizează un raport calificat pentru a arăta orice abatere de la principiile contabile standard pe care compania ar trebui să le abordeze.
Definiția raportului necalificat
Auditorul emite un raport de audit necalificat pentru a arăta că controalele interne ale companiei nu demonstrează probleme semnificative de interes. Un auditor aplică în general standardele de audit general acceptate (GAAP) pentru a se asigura că controalele interne ale unei întreprinderi sunt adecvate, funcționale și stabilite în conformitate cu legile și reglementările. Un control este un set de instrucțiuni pe care conducerea de vârf a unei organizații le stabilește pentru a preveni pierderile operaționale rezultate din erori, defecțiuni tehnologice sau fraudă.
Beneficiile unui raport necalificat
Obiectivul final al unei companii este emiterea unui raport de audit necalificat, de vreme ce o notă curată de sănătate operațională și financiară indică investitorilor și autorităților de reglementare faptul că managerii de rang înalt sunt eficienți. Alte beneficii ale unei opinii fără rezerve pot include relații îmbunătățite cu partenerii de afaceri, cum ar fi creditorii, clienții și furnizorii. De exemplu, o firmă care primește un raport de audit necalificat la sfârșitul anului este mai probabil să fie aprobată pentru un împrumut.
Definiția raportului de audit calificat
Atunci când un audit descoperă îngrijorarea că societatea nu aderă la principiile contabile general acceptate, el emite un raport de audit calificat. Aceasta este de obicei ca răspuns la unul din cele două scenarii: o singură abatere de la GAAP sau limitarea domeniului de aplicare. Ca o ilustrație, un auditor care analizează situațiile financiare ale unei bănci dorește să testeze tranzacțiile de încasat. Auditorul remarcă faptul că societatea înregistrează comisioane de comision pentru tranzacțiile de tranzacționare înainte de data scadenței, care nu este conformă cu GAAP (abatere unică). De asemenea, auditorul nu poate examina conturile datorate de comisioane, deoarece sistemele informatice ale firmei sunt disfuncționale (limitarea domeniului de aplicare). Auditorul poate emite un aviz de audit calificat și poate explica motivele calificării.
Efectele companiei asupra rapoartelor calificate
Deși un raport de audit calificat nu este la fel de rău ca un aviz negativ, acesta ar putea totuși să dăuneze situației financiare a companiei. Pentru a ilustra, o firmă cotată la bursă poate vedea o scădere bruscă a valorii stocului dacă investitorii nu înțeleg amploarea problemelor interne observate într-un raport calificat. În plus, un creditor sau un furnizor poate solicita mai multe garanții financiare de la o companie înainte de a se angaja în tranzacții viitoare.
Cum diferă aceste rapoarte de audit
În timp ce un raport necalificat arată că nu există probleme de îngrijorare, un raport de audit calificat indică conducerii superioare că există probleme de control intern în mecanismele de raportare financiară. Liderii în vârstă pot stabili măsuri corective și se pot asigura că angajații respectă noi măsuri atunci când își îndeplinesc atribuțiile. Odată ce problemele sunt soluționate pentru satisfacția auditorului, el poate emite o opinie fără rezerve la sfârșitul următorului audit.
