Până în momentul în care Constituția Statelor Unite a devenit lege în 1789, fiecare stat funcționa ca o entitate suverană deținută împreună de articolele din Confederație. Cu răbdare, statele au cedat anumite atribuții guvernului federal în conformitate cu Constituția. Una dintre aceste puteri a fost dreptul de a reglementa comerțul între diferitele state, denumite Clauza de Comerț. Astăzi, guvernul aplică clauza de comerț pentru a împiedica statele să adopte legi fiscale compensatorii care restricționează comerțul interstatal.
Impozite compensatorii
O taxă compensatorie este percepută de către un stat pentru tranzacțiile întreprinzătorilor și persoanelor fizice domiciliate într-un alt stat sau într-o altă țară pentru a echilibra povara fiscală cu care se confruntă întreprinderile interne și rezidenții deja supuși impozitării de stat. De exemplu, multe state au un impozit pe vânzări care ar putea motiva oamenii sau companiile să cumpere bunuri și servicii de la furnizori situați în state fără impozit pe vânzări. Pentru a compensa acest dezechilibru competitiv, aceleași state impun și o taxă de utilizare a mărfurilor sau a serviciilor achiziționate în afara statului. Taxele de utilizare sunt de obicei echivalente cu impozitul pe vânzări pentru a elimina orice avantaj competitiv.
Clauza de comerț
Clauza de comerț rezidă la articolul 1 secțiunea 8 clauza 3 din Constituția SUA și dă guvernului federal dreptul de a reglementa comerțul interstatal. Pe de altă parte, statele susțin că puterile federale sunt aplicate prea larg și citează amendamentul al zecelea drept autoritatea statelor de a impune taxe compensatorii. Al zecelea amendament la Constituția SUA a fost elaborat pentru a limita răspândirea autorității federale și pentru a rezerva statelor toate puterile care nu au fost acordate în mod specific guvernului federal de Constituția SUA.
Cazurile Curții Supreme din S.U.A.
De-a lungul anilor, Curtea Supremă a Statelor Unite a acceptat în mod constant dreptul guvernului în conformitate cu clauza de comerț pentru a împiedica statele să impună taxe compensatorii care să discrimineze întreprinderile aflate în principal în comerțul interstatal în favoarea afacerilor intrastate. Instanțele au prezidat chestiunea când un stimulent fiscal legal devine coerciție fiscală, încălcând comerțul interstatal. Curtea Supremă din S.U.A. a decis că, în anumite cazuri, clauza de comerț elimină puterea statelor de a reglementa comerțul, însă în alte situații, statele împărtășesc aceeași autoritate fiscală.
Semnificaţie
O taxă compensatorie de stat care pare a fi discriminatorie poate fi legală dacă taxa impusă unei anumite categorii de societăți aflate în afara statului este în mod substanțial egală cu o taxă de stat existentă pe stat pentru întreprinderile de stat din aceeași clasificare. La momentul publicării, câteva taxe compensatorii au îndeplinit acest standard impus de instanță. Ca regulă generală, impozitele compensatorii au fost eliminate de către Curtea Supremă drept neconstituționale, deoarece acestea încalcă dispoziția privind comerțul interstatal din clauza de comerț din Constituție.
