Angajații cu jumătate de normă joacă un rol important la locul de muncă pentru mii de angajatori. Nu există o definiție legală sau formală permanentă de lucru cu fracțiune de normă. Cei mai mulți oameni ar fi de acord că o parte a timpului înseamnă ceva mai puțin de 40 de ore pe săptămână, însă determinarea a ceea ce este considerat part time este lăsată la latitudinea angajatorului. Unele legi federale stabilesc cerințele de ore lucrate ca criteriu de eligibilitate pentru anumite programe. Este important ca angajatorii să știe cum funcționează aceste legi, astfel încât aceștia să poată lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la ceea ce ar trebui să însemne munca profesională cu normă întreagă pentru organizațiile lor. Lipsa unei definiții precise a muncii cu fracțiune de normă nu ar trebui să determine angajatorul să ignore această problemă.
Permanentă definiție de lucru cu jumătate de normă
Expresia "part time permanent" combină două concepte distincte pentru clasificarea angajaților la locul de muncă. "Permanent" înseamnă că nu există o limită de timp explicită sau implicită pentru durata de muncă a unui individ. De exemplu, angajatul nu lucrează în baza unui contract cu o dată de expirare. Un angajat contractual poate fie să renunțe la contractul său, fie trebuie să plece dacă contractul său nu a fost reînnoit.
Nu există un statut federal care să ofere o definiție a locurilor de muncă cu normă întreagă sau care definește munca cu jumătate de normă. Prevederile Legii privind standardele muncii echitabile se aplică angajaților protejați și lăsând problema în sarcina angajatorilor. Unele organizații stabilesc politici care stabilesc o definiție a muncii cu fracțiune de normă sau negociază semnificația timpului part-time cu reprezentanții lucrătorilor. Potrivit FLSA, tuturor salariaților trebuie să li se plătească cel puțin salariul minim federal, indiferent de numărul de ore lucrate. Sunt valabile și regulile orelor suplimentare. Să presupunem că un lucrător de obicei lucrează 20 de ore pe săptămână și este considerat cu fracțiune de normă. O săptămână, acest angajat lucrează 48 de ore. Ea trebuie plătită de cel puțin 1,5 ori mai mare decât rata orară obișnuită pentru orele lucrate mai mult de 40 de ani, chiar dacă se întoarce la programul său obișnuit de 20 de ore în săptămâna următoare.
Uneori angajatorii permit sau încurajează partajarea locurilor de muncă. Într-un acord de împărțire a locului de muncă, doi sau mai mulți angajați "împărțesc" un singur loc de muncă. De exemplu, doi asistenți administrativi ar putea lucra fiecare câte 20 de ore pe săptămână pentru a ocupa o singură poziție cu normă întreagă. Angajatorii au constatat că împărțirea locurilor de muncă poate îmbunătăți recrutarea și reținerea lucrătorilor, precum și creșterea productivității și a moralității. Cu toate acestea, dispozițiile FLSA se aplică fiecărui lucrător într-un aranjament de împărțire a locului de muncă separat, indiferent de atribuțiile de serviciu.
Beneficiile legale pentru munca pe fracțiune de normă
Este adesea cazul ca angajatorii să ofere anumite avantaje angajaților cu normă întreagă, dar nu și celor considerați cu fracțiune de normă. Cu toate acestea, angajatorul are obligația legală de a oferi anumite beneficii. Corespunde contribuțiilor de securitate socială și compensarea lucrătorilor sunt două exemple. Statele stabilesc criterii de eligibilitate pentru asigurarea de șomaj și, în multe cazuri, un lucrător cu fracțiune de normă va lucra suficient timp și va câștiga suficienți bani pentru a se califica. Unele state solicită beneficii suplimentare, cum ar fi asigurarea de invaliditate pe termen scurt.
Part-time și FMLA
Posibilitatea ca un lucrător să aibă nevoie de un loc de muncă din motive medicale ar trebui să fie luată în considerare atunci când un angajator trebuie să clasifice o persoană ca parte sau cu normă întreagă. Legea privind familia și concediul medical din 1993 protejează slujba unui angajat care trebuie să-și ia timpul liber pentru că este bolnav sau trebuie să aibă grijă de un membru de familie bolnav. FMLA poate fi, de asemenea, utilizat pentru a oferi o perioadă de ajustare după naștere sau adopție. Angajații pot fi eligibili dacă au lucrat timp de un an și au lucrat cel puțin 1250 de ore în ultimele 12 luni. Aceasta funcționează la aproximativ 24 de ore pe săptămână, adesea considerată a fi part-time. Concediul FMLA nu este plătit și poate ajunge până la 12 săptămâni pe an. Asigurarea de îngrijire medicală trebuie să continue în timpul concediului FMLA. Întreprinderile care au cel puțin 50 de angajați care lucrează în limitele a 75 de mile de la locul de muncă al angajatorului trebuie să-i concedieze pe FMLA. În plus, angajații publici și cadrele didactice angajate de școlile publice sau private sunt acoperite de FMLA. Angajatorii pot solicita ca un profesionist medical să certifice că un angajat are nevoie de un timp liber înainte de a acorda o cerere de concediu.
Ora part-time Sub ACA
Actul de îngrijire accesibilă din 2010, cunoscut și sub numele de Obamacare, garantează accesul la o acoperire accesibilă a asigurărilor de sănătate pentru americani. Este important ca angajatorii să-și cunoască obligațiile în cadrul ACA, deoarece Serviciul de venituri intern va impune sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor. ACA împarte angajatorii în două categorii. Angajatorii mici, adică cei cu mai puțin de 50 de angajați cu normă întreagă, nu sunt obligați să ofere un plan de sănătate în cadrul ACA. Angajatorii mari angajați sau ALE trebuie să ofere un plan de asistență medicală care să ofere o acoperire esențială, accesibilă angajaților cu normă întreagă. ACA definește un lucrător cu normă întreagă ca fiind cel care muncește în medie cu 30 de ore pe săptămână sau mai mult sau care muncește o medie de 130 de ore sau mai mult în fiecare lună. Angajații cu jumătate de normă, adică cei care au o medie de mai puțin de 30 de ore pe săptămână, pot beneficia de o asigurare de sănătate. Indiferent dacă este cazul sau nu, depinde de legislația statului și de politicile furnizorului de asigurări. De exemplu, un asigurător ar putea fi de acord să includă lucrători cu fracțiune de normă care lucrează 20 de ore sau mai mult în fiecare săptămână, chiar dacă ACA nu o cere. Angajatorii ar trebui să verifice cu furnizorul de asigurări să afle ce opțiuni sunt disponibile.
Planurile de pensionare pentru angajații cu fracțiune de normă
Actul de asigurare a veniturilor pentru pensionari pentru angajați din 1974 este o altă lege federală care utilizează numărul de ore lucrate pentru a defini eligibilitatea. ERISA este conceput pentru a stabili standarde pentru planurile de pensionare oferite de întreprinderi. De exemplu, dacă o afacere oferă un plan de economii de pensii de 401 (k), criteriile de participare trebuie să respecte liniile directoare ERISA. În general, regulile ERISA și IRS permit angajatorilor să excludă angajații care lucrează mai puțin de 1.000 de ore pe an sau aproximativ 19 ore pe săptămână în medie. Acești lucrători cu fracțiune de normă pot fi incluși dacă îndeplinesc alte criterii de eligibilitate a planului, însă furnizorul de servicii și de plan nu este obligat să facă acest lucru.
Part Time și alte beneficii
Angajatorii oferă deseori alte beneficii lucrătorilor cu normă întreagă și cu fracțiune de normă. Concediul de boală plătit și timpul de concediu plătit sunt două exemple. Unii angajatori plătesc, de asemenea, diferențe de schimb pentru munca de noapte sau oferă o primă de plată pentru lucrul la sfârșit de săptămână și sărbători. FLSA nu necesită niciunul dintre aceste beneficii, deci este de datoria angajatorului să decidă dacă să le furnizeze sau nu. Cu toate acestea, unele sau toate aceste prestații pot fi impuse printr-un contract de muncă sau printr-un acord colectiv de muncă care poate stabili un număr minim de ore lucrate ca criteriu pentru primirea acestora. De asemenea, unele guverne de stat și locale necesită unele sau toate aceste beneficii pentru angajații cu normă întreagă și / sau cu normă redusă, astfel încât angajatorii ar trebui să verifice regulile care se aplică în cazul în care se află.
Avantajele și dezavantajele lucrătorilor cu fracțiune de normă
Utilizarea judicioasă a muncii cu jumătate de normă poate fi o poveste pentru o afacere, în special una mică. Volumul de muncă pentru multe firme nu este constant. De exemplu, un restaurant sau un magazin de vânzare cu amănuntul are periodic "rushes" alternând cu momente când traficul de clienți este ușor. Managerii pot organiza programe de lucru bazate pe perioade de ocupare așteptate. Prin aducerea lucrătorilor cu fracțiune de normă pentru a oferi ajutor suplimentar atunci când este necesar, asigură o funcționare globală fără probleme. Vor exista suficienți oameni la îndemână pentru a oferi servicii de calitate pentru clienți, ceea ce, la rândul lor, va duce la clienți mai mulțumiți și la o creștere a afacerilor.
Lucrătorii permanenți cu fracțiune de normă sunt foarte potriviți pentru a completa golurile din programul de lucru al unei companii. Chiar și cei mai fiabili angajați pot fi absenți ocazional din cauza bolii, a unei chemări la comisie sau a unui alt motiv. În același timp, unii angajați cu fracțiune de normă vor fi dispuși să lucreze ore suplimentare în scurt timp. În multe situații, aceasta este o soluție mai bună decât chemarea unui lucrător temporar de la o agenție care nu este familiarizată cu operațiunea de afaceri. Uneori, o companie va avea nevoie de o anumită abilitate, dar nu destul de des pentru a justifica angajarea unui specialist cu normă întreagă. În această situație, recrutarea unui cronometru permanent cu competențele necesare poate fi o opțiune rentabilă.
Incorporarea angajaților permanenți cu jumătate de normă la o forță de muncă poate constitui o bună strategie pentru controlul costurilor forței de muncă. Acest lucru este valabil mai ales atunci când vine vorba de beneficii. De exemplu, ACA impune angajatorilor mari aplicabili asigurarea de sănătate pentru angajații care lucrează în medie peste 30 de ore pe săptămână. Cu toate acestea, acest avantaj nu este necesar pentru lucrătorii cu fracțiune de normă. Este adesea posibil să se recruteze angajați cu fracțiune de normă, fără a fi necesar să se ofere cât mai multe avantaje care ar fi necesare pentru a atrage angajați calificați cu normă întreagă. În cele din urmă, abilitatea de a programa persoanele cu fracțiune de normă numai atunci când este necesar evită situațiile în care lucrătorii sunt "în permanență" în momente în care serviciile lor nu sunt necesare pentru a le pune la dispoziție atunci când sunt necesare.
Pe de altă parte, angajarea angajaților cu normă parțială poate crea dificultăți pentru un angajator. Ca orice alt angajat nou, un angajat cu fracțiune de normă necesită orientare și formare profesională pentru a se încadra bine la locul de muncă. De asemenea, lucrătorii cu fracțiune de normă sunt frecvent absenți pentru mai multe zile la un moment dat. Managerii trebuie să stabilească proceduri clare pentru a se asigura că un lucrător care se întoarce după o absență este informat despre starea proiectelor actuale și despre orice schimbări care au avut loc.
Un angajat cu fracțiune de normă poate fi, de asemenea, supus unui conflict de rol. Ea poate fi un student sau poate avea un loc de muncă cu normă întreagă. Aceste alte roluri pot avea o importanță mai mare pentru cronometru și pot conduce la loialități divizate, lipsă de angajament sau oboseală și lipsă de energie.
De ce oamenii aleg munca cu jumătate de normă
Pentru a recruta și a păstra angajați permanent calificați cu normă parțială, managerii trebuie să înțeleagă motivele pentru care unii oameni preferă un program de lucru limitat. Înțelegerea a ceea ce îi motivează pe acești indivizi va ajuta la alegerea angajării, instruirii și compensării acestora. Un motiv comun pentru ca cineva să caute un post cu fracțiune de normă este să aibă mai mult timp pentru alte activități. De exemplu, elevii de liceu și colegiu preferă de obicei locuri de muncă cu fracțiune de normă, deoarece prioritatea lor este finalizarea educației. O persoană care se apropie de vârsta de pensionare poate opta pentru o ieșire timpurie din poziția sa de carieră, dar dorește să rămână activ în mod activ în condiții limitate. Unii oameni sunt implicați într-un proiect special care împiedică munca cu normă întreagă. Un exemplu al acestui scenariu îl constituie sportivul care alege munca pe fracțiune de normă, astfel încât să poată dedica timp pentru formare.
Desigur, un motiv pentru a lucra cu fracțiune de normă este să câștigi bani în plus. Oamenii iau această cale din mai multe motive. Unii vor doar cheltui bani suplimentari. Alții vor să salveze pentru un proiect pe termen lung, cum ar fi cumpărarea unei locuințe, finanțarea educației unui copil sau plasarea banilor într-un fond de pensii.
O singură sursă de angajați motivați cu jumătate de normă sunt cei care caută o creștere a carierei. De exemplu, un student poate căuta un loc de muncă cu fracțiune de normă sau un stagiu plătit în domeniul ales. Recrutarea acestor indivizi poate fi o mișcare bună, deoarece este foarte probabil să depună eforturi puternice pentru a învăța și pentru a se descurca bine pentru a obține un start în carieră.
