O analiză a rentabilității în numerar utilizează o ecuație care este similară unui calcul standard de rentabilitate. Diferența este că analiza de rentabilitate în numerar elimină cheltuielile fără numerar, provocând un rezultat diferit și oferind analiștilor o perspectivă suplimentară asupra situației financiare a unei firme.
Pauză în numerar - Chiar
Punctul de rentabilitate a numerarului indică o sumă minimă de venit a unei companii din vânzările care sunt necesare pentru a oferi întreprinderii fluxul de numerar pozitiv. O analiză a rentabilității în numerar începe cu ecuația punctului de rentabilitate în numerar. Pentru a calcula, începe cu costurile fixe ale unei companii și scade deprecierea. Luați acest rezultat și împărțiți-l cu marja de contribuție pe unitate. Marja de contribuție este egală cu prețul de vânzare pentru o unitate de produs minus costurile variabile necesare pentru a produce acea unitate.
Utilizare
Majoritatea companiilor au o sumă limitată de numerar disponibil. În plus, menținerea la excesul de numerar impune companiilor să transmită alte oportunități care ar putea fi profitabile, ceea ce costă banii companiei în oportunități pierdute dacă continuă să dețină numerarul. Cu o analiză a rentabilității în numerar, o companie poate găsi volumul de vânzări pe care trebuie să-l genereze pentru a acoperi toate cheltuielile în numerar pe durata unei perioade date.
Costuri fixe și amortizări
Pentru a calcula punctul de rentabilitate în numerar, taxele de amortizare trebuie eliminate, deoarece nu implică numerar. La efectuarea calculului, punctul de rentabilitate a numerarului este mai mic decât un calcul standard de rentabilitate, deoarece se amortizează și se reduce ulterior baza de active fixe.
Exemplu
Să presupunem că o companie vinde produse cu câte 25 USD fiecare și are costuri variabile de producție de 15 USD pentru a produce fiecare unitate. În plus, compania are costuri fixe de 50.000 de dolari, iar 2.000 de dolari din costurile fixe reprezintă o depreciere. Calculul începe prin stabilirea costului unitar de 25 USD egal cu suma costurilor variabile ale unității de 15 USD și a costurilor fixe minus amortizare sau 48.000 de dolari. Ecuația este restabilită prin scăderea costului variabil de 15 USD pe unitate din fiecare parte a ecuației, pentru a stabili rezultatul la un cost de unitate de 10 USD, care este egal cu 48.000 de dolari din costurile fixe nete. Împărțirea fiecărei părți a ecuației cu costul unitar de 10 USD returnează un rezultat de 4.800. Acest rezultat arată că compania trebuie să vândă 4800 de unități de produs la fiecare 25 de dolari pentru a-și atinge punctul de rentabilitate în numerar.
