Conform teoriei contingenței lui Fiedler, liderii se încadrează într-una din cele două categorii diferite. Aceste categorii includ lideri orientați spre activități și lideri. Fiedler a propus, de asemenea, că trei elemente diferite influențează eficiența conducerii. Aceste elemente includ gradul în care sunt definite sarcinile unui lider, gradul de putere pozitivă pe care liderul îl are și relația pe care conducătorul o are cu adepții săi. Luând în considerare acești factori, Fiedler și-a creat teoria contingenței care oferă mai multe avantaje.
Flexibilitatea stilului de management
Înainte de teoria contingenței lui Fiedler, psihologii care studiau conducerea și-au concentrat atenția asupra trăsăturilor specifice ale liderilor. Ei credeau că există un model universal pe care toți liderii ar trebui să-l încerce. Teoria contingenței lui Fiedler a fost revoluționară, deoarece a fost prima teorie care propunea că nu există o cale corectă de conducere a altora, ci de multe căi. Fiedler a descoperit că diferite stiluri de management au funcționat cel mai bine pentru diferite tipuri de afaceri, bazate pe factori precum tipul de muncă, structura organizațională, nivelurile de stres și modul în care schimbarea rapidă a fost acceptată. Prin intermediul teoriei contingenței Fiedler, întreprinderile sunt capabile să evalueze și să-și adapteze mai bine managementul la nevoile organizaționale specifice.
Angajați Opinii Materie
Conform teoriei contingenței Fiedler, eficacitatea unui lider depinde în mod direct de relația sa cu angajații săi. Pentru a avea succes, un lider trebuie să se încadreze în cultura generală a organizației. Liderul trebuie să aibă, de asemenea, respectul angajaților săi și să fie perceput ca capabil să se ocupe de responsabilitățile unui rol de conducere. Ca urmare, liderii se formulează în organizație și nu încearcă să forțeze cultura organizațională să se îndoaie de ei.
Flexibilitatea în structura sarcinilor
Diferitele tipuri de sarcini necesită niveluri structurale diferite. Teoria contingenței Fiedler ia în considerare acest lucru, permițând flexibilitatea structurii sarcinilor. De exemplu, mediile de fabricație și de producție tind să necesite o mare structurare, deoarece muncitorii trebuie să li se spună ce să facă pentru a îndeplini o sarcină. Pe de altă parte, ocupațiile creative, cum ar fi cele cu artiști sau dezvoltatori de software, necesită mai puțină structurare și mai multă libertate pentru a explora creativitatea.
Oricine poate deveni un lider
În timp ce unii oameni cred că se naște lideri, teoria contingenței lui Fiedler propune ca oricine să devină lider în situația potrivită. Liderii trebuie să încerce să-și găsească nișa pentru a excela. De exemplu, întreprinderile cu medii prost structurate vor promova mai bine liderii care au relații interpersonale bune. În mod similar, liderii cu abilități interpersonale slabe se vor comporta mai bine cu întreprinderi care au medii foarte structurate.
