Scopul managementului resurselor umane este de a asigura că organizația atrage și reține candidații calificați pentru a atinge obiectivele și obiectivele organizaționale. Sindicatul este format din angajați din cadrul companiei care se reunesc pentru a se asigura că problemele legate de ocuparea forței de muncă, cum ar fi concediul, pauzele de masă, promoțiile și majorările salariale, sunt tratate în mod echitabil.
Legea privind relațiile naționale în domeniul muncii
În 1935, Legea privind relațiile naționale în domeniul muncii (NLRA) a fost semnată de Congres. Acesta a fost conceput pentru a proteja drepturile angajaților și angajatorilor și pentru a încuraja negocierea colectivă. Comitetul Național pentru Relațiile Muncii (NLRB) este agenția federală a cărei rol este de a proteja drepturile angajaților din sectorul privat care doresc sau care s-au alăturat unei uniuni cu intenția de a-și îmbunătăți salariile și condițiile de muncă.
Rolul resurselor umane
Într-un mediu sindicalizat, resursele umane (HR) reprezintă cele mai bune interese ale organizației în negocierile cu Uniunea. Ori de câte ori se ajunge la acorduri, HR este responsabil pentru interpretarea și punerea în aplicare a oricăror acorduri încheiate. ÎR este în cele din urmă responsabil pentru controlul și direcționarea activităților forței de muncă, totuși acest lucru se face în cadrul unor orientări predefinite care au fost convenite atât de către ÎR, cât și de către uniune. Prezența unității la locul de muncă restricționează într-o anumită măsură modul în care angajații sunt reziliați. ÎR se confruntă adesea cu provocări din partea uniunii ori de câte ori încearcă să disciplineze, să suspende sau să pună capăt angajaților participanți.
Negocierea colectivă
Negocierea colectivă este un proces de negociere întreprins de o uniune în numele membrilor săi, cu resurse umane, cu intenția de a încheia un contract cu rezoluții privind problemele de muncă. Sindicatele se formează deoarece există o forță în număr și, în calitate de colectiv, organizația ar fi mai probabil să coopereze cu un grup decât dacă un angajat individual a încercat același lucru. Contractele negociate de unire cu ÎR care acoperă salariile, beneficiile și condițiile de muncă sunt obligatorii de ambele părți.
consideraţii
În Statele Unite, angajatorii preferă să aibă un mediu de lucru fără sindicate. Opunând angajatorii simt că prezența sindicală își pierde capacitatea de a păstra controlul direct asupra salariilor și beneficiilor. Cu toate acestea, un avantaj al existenței unei uniuni la locul de muncă este faptul că angajații se vor confrunta cu un reprezentant al sindicatelor în locul conducerii. Prin urmare, uniunea este uneori forțată să se ocupe de lucruri minore, ceea ce permite timpului HR să abordeze probleme semnificative.
