Organizațiile se confruntă adesea cu situații care implică riscuri pentru care ar putea fi trase la răspundere. Un contract de negociere sau de eliberare este un contract în care o persoană este de acord să renunțe la dreptul de a solicita o recompensă sau să întreprindă acțiuni în justiție în cazul unui eveniment dăunător. O utilizare uzuală a acordurilor non-liability este de a proteja organizațiile împotriva proceselor în cazul în care cineva se îmbolnăvește sau este rănit în timp ce se angajează într-o activitate care implică organizația.
Elemente ale acordului de răspundere civilă
Un contract de non-răspundere poate fi folosit pentru a proteja o companie sau altă organizație împotriva unor reclamații bazate pe aproape orice fel de risc. Persoana care renunță la dreptul de a pretinde o plângere trebuie să primească oarecare considerație în schimb. De exemplu, un membru al unei unități de antrenament primește acces la facilitate în schimbul semnării unei eliberări de răspundere în cazul în care este rănită în timpul exercitării. Acordul non-liability trebuie să precizeze activitățile specifice implicate și riscurile. Trebuie să includă o recunoaștere de către individ că înțelege riscurile și este de acord să renunțe la dreptul de a face o reclamație legală în cazul în care suferă o pierdere din cauza riscurilor specificate. Alte exemple de utilizare a acordurilor non-liability includ organizațiile care doresc să se protejeze împotriva revendicărilor angajaților sau voluntarilor.
