O structură organizațională verticală este setarea tradițională de sus în jos, în care liderii transferă orientări și îndrumări către lucrătorii de nivel inferior. O structură organizațională orizontală se referă la nivelul de colaborare care se desfășoară între departamente și departamente. Firmele contemporane au devenit mai pline, ducând la accent mai accentuat.
Organizație verticală tradițională
Organizația verticală tradițională se reflectă într-o diagramă organizațională standard. Aceasta arată o ierarhie care începe în partea de sus cu CEO-ul sau președintele. Următorul nivel în jos include vicepreședinții și alți directori executivi. Mai departe, vedeți managerii de nivel mediu, apoi managerii din prima linie și lucrătorii lor. Structura verticală promovează relații de sus în jos, de autoritate, între un manager și subordonații săi. Un beneficiu primordial al acestei structuri îl reprezintă rolurile clare ale managerilor și angajaților. Conducerea concentrată și direcția companiei sunt, de asemenea, beneficii.
Neajunsuri verticale
Dezavantajele organizației verticale au contribuit la eforturile considerabile ale marilor corporații de a deveni mai orizontale în anii 1990. Un defect primar este distanța dintre liderii de la vârf și lucrătorii din partea de jos. Această distanță a îngreunat majoritatea forței de muncă să obțină o perspectivă personală din partea managerilor de vârf care controlează direcția companiei. Structura verticală promovează, de asemenea, sentimentul "noi față de noi" într-o companie, unde managerii și angajații sunt împușcați unul împotriva celuilalt.
Tranziția orizontală
Toate companiile au un element de structură orizontală. Structura orizontală implică interacțiunea dintre angajații dintr-o echipă de lucru sau între diferite departamente sau departamente. Departamentul de vânzări și departamentul de transport maritim trebuie să discute adesea despre politicile și termenele de transport maritim, de exemplu. Cu toate acestea, scopul multor companii mari este de a pune un accent mai mare pe o structură orizontală. Scopul este acela de a reduce liniile dintre managerii de nivel înalt și managerii din prima linie și lucrătorii. Structurile orizontale contribuie la munca în echipă, contribuția angajaților angajați direct cu clienții și simțul proprietății comune a obiectivelor companiei.
Provocări orizontale
Structurile orizontale creează obstacole. Liderii trebuie să se abată de la rolul tradițional de management orientat spre direcție și să se îndrepte spre un rol mai comunicativ. Liderii orizontali conduc colaborarea și sinergia, mai degrabă decât producția de sarcini. Încrederea și empatia sunt trăsături esențiale ale unui lider eficient într-o structură orizontală. El trebuie să inspire încredere pentru a crea încredere în forța de muncă. El trebuie să arate o adevărată preocupare pentru bunăstarea personală și profesională a muncitorilor pentru ai obliga pe aceștia la o performanță optimizată.
