Încă de la începutul națiunii noastre, oamenii s-au alăturat organizațiilor voluntare pentru a-și ajuta vecinii mai puțin norocoși. Comunitățile timpurii aveau grupuri de voluntari de foc și miliție, societăți de femei și societăți de ajutorare a bisericii pentru a face viața mai tolerabilă pentru toți. Mai târziu au venit trupe și fundații oferite de cei bogați care au văzut că scutirea comună este datoria lor. Ar fi mulți ani înainte ca guvernul să se implice cu descrieri legale, cum ar fi 501 (c).
După Revoluție
Filantropia înainte de războiul revoluționar a fost în mare parte o aventură locală. Spitalele publice, poliția locală și școlile erau adesea organizații caritabile. După Revoluție, grupurile de caritate au devenit mai instituționalizate, cu societăți filantropice și femei care joacă roluri principale. Femeile au fost considerate sentimente vitale, predominante, că ar putea "atenua inimile oamenilor" și să-i facă să doneze bani.
Moștenirea unui bogat om
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, filantropia organizată pe scară largă a devenit moștenirea celor mai bogați americani - industrialiști și lideri financiari. Andrew Carnegie a propus o doctrină a administrării pentru ai induce pe colegii săi de milionari la filantropie. Au fost înființate trusturi și fundații, iar multe dintre acestea au devenit mai târziu cele 501 (c) pe care le cunoaștem astăzi.
Guvernul devine implicat
Începutul secolului al XX-lea a înregistrat numeroase schimbări în modul în care guvernul se ocupă de organizații de afaceri și non-profit. Din 1913 până în 1918, Congresul a adoptat legi care reglementează impozitele și stabilirea statutului scutit de taxe pentru organizațiile filantropice. În Legea veniturilor din 1918, s-au stabilit deduceri fiscale pentru moștenirile caritabile. Acest lucru a fost important deoarece a dat stimulente bogatului să doneze pentru caritate.
501 (c)
Legea privind veniturile din 1954 a stabilit codurile fiscale așa cum le cunoaștem astăzi. Secțiunea 501 (c) din Codul privind veniturile interne a precizat că, pentru a beneficia de statutul scutit de impozit, o instituție non-profit trebuie să fie organizată și administrată exclusiv din motive non-profit, fără ca niciun câștig să vină la vreun membru al organizației. Legea prevăzută în secțiunea 170 prevede contribuții deductibile din impozit într-o organizație 501 (c).
Dezvăluirea publică
De la Legea veniturilor din 1943, toate organizațiile non-profit trebuie să depună un formular 990 care să declare câștigurile și plățile lor. Toate organizațiile 501 (c) (3) trebuie să raporteze sursele de venit și toate activele și pasivele. Codul a fost revizuit mai târziu, cerând ca toate cele 501 (c) (3) organizații scutite de taxe să pună la dispoziția publicului datele formularului 990. 501 (c) (3) se referă la secțiunea și subsecțiunile din această parte a Codului de venituri interne.
