În scopuri contabile în afaceri, metodele de estimare a costurilor oferă companiilor posibilitatea de a anticipa costurile aferente operațiunilor de afaceri și noilor întreprinderi. Metodele de estimare a costurilor iau în considerare diferiții factori care influențează procesele de producție și modul în care acești factori variază în condiții diferite. Metodele utilizate pot varia în funcție de tipurile de factori analizați și de tipul de informații pe care fiecare metodă le descoperă.
Estimarea costurilor
Metodele de estimare a costurilor sunt la îndemână atunci când companiile realizează noi proiecte care necesită creșterea nivelurilor de producție și a inventarului. Companiile care doresc să introducă noi linii de produse sau să integreze procesele operaționale existente pot utiliza metode de estimare a costurilor pentru a determina mijloacele cele mai rentabile pentru realizarea unui anumit plan. Modelele de estimare a costurilor constau în factori identificați, cum ar fi echipamentul, personalul și materialul de producție, care afectează cât costă o anumită activitate sau proiect. Informațiile colectate prin analiza estimării costurilor ajută managerii să ia decizii care influențează în mod direct linia de jos a unei companii.
Tipuri de costuri
Tipurile de costuri joacă un rol esențial în cadrul oricărei metode de estimare a costurilor atunci când este vorba de determinarea potențialelor creșteri sau scăderi ale costurilor asociate cu o anumită activitate sau proiect. Cele trei categorii generale sau tipurile de costuri includ costurile fixe, variabile și mixte. Costurile fixe, cum ar fi deprecierea echipamentelor sau salariile angajaților, rămân aceleași, indiferent dacă are loc o creștere sau o modificare a nivelurilor de producție. Costurile variabile, cum ar fi materiile prime sau costurile generale, pot crește sau scădea în funcție de nivelul sau activitatea de producție care are loc. Costurile mixte includ o combinație de costuri fixe și variabile, cum ar fi amortizarea echipamentelor față de modul în care o creștere a activității de producție poate justifica costuri suplimentare de întreținere sau reparare a echipamentului.
Calculul costurilor variabile & fixe
Metodele de estimare a costurilor se bazează pe trei ipoteze de bază atunci când se analizează ratele de cost fixe și variabile implicate cu un anumit proiect. Identificarea costurilor fixe face posibilă determinarea ratelor oricăror costuri variabile sau mixte. Toate costurile se încadrează fie în categorii de rate fixe, fie în variabile, atunci când lucrează într-un anumit interval sau perioadă de producție. Cea de-a treia ipoteză privește singurul factor care influențează orice modificare a ratelor de cost care au loc. O abordare, cunoscută sub numele de metoda low-low, compară diferența de cost dintre cel mai înalt nivel al activității de producție și cel mai mic nivel. Folosind această metodă, analiștii determină ratele variabile ale costurilor prin împărțirea diferenței dintre costurile totale dintre cele două rate de producție și diferența dintre activitatea de producție dintre cele două nivele.
Break-Even Analysis
Cu fiecare produs realizat, o companie trebuie să stabilească câte vânzări de produse trebuie să aibă loc înainte ca o companie să se despartă - chiar și în ceea ce privește costurile de producție. O metodă de estimare a costurilor, cunoscută sub numele de metoda de ecuație, permite analiștilor să calculeze cerințele de rentabilitate atunci când ia în considerare costurile operaționale și marjele de profit. Metoda de ecuație calculează profitul ca fiind egal cu totalul vânzărilor minus orice variabilă sau cheltuielile fixe. Prin rearanjarea ecuației pentru a rezolva totalul vânzărilor, analiștii pot determina echilibrul (sau profitul să fie egal cu 0 $) introducând sume de cost variabile și fixe. Rezultatul total al vânzărilor va fi egal cu suma costurilor variabile și fixe utilizând o marjă de profit de 0 $.
