Țări precum S.U.A., India, Australia și multe țări europene au propriile lor principii de contabilitate general acceptate sau GAAP care oferă reguli și standarde pentru raportarea financiară în țările lor. În S.U.A., orientările GAAP sunt stabilite de Consiliul de Standarde de Contabilitate Financiară sau FASB. Datorită limitărilor inerente ale GAAP și a investițiilor răspândite în companiile internaționale care depășesc granițele naționale, mulți profesioniști în domeniul contabilității și financiar pledează pentru adoptarea la nivel internațional a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), utilizate în peste 100 de țări.
IFRS Compatibilitate
Situațiile financiare oferă o imagine a sănătății financiare a unei companii. Standardele de contabilitate sunt esențiale pentru companiile care iau decizii privind alocarea resurselor lor, precum și pentru investitorii care se bazează pe declarații financiare clare, credibile și transparente. Standardele GAAP tratează câteva aspecte contabile majore care implică evaluarea stocurilor, recunoașterea veniturilor și instrumentele financiare în mod diferit decât IFRS. Aceasta înseamnă că companiile internaționale trebuie să pregătească rapoarte costisitoare și greoaie de reconciliere care compromit transparența și claritatea.
Reguli bazate pe standarde
În unele domenii, cum ar fi tratamentul derivatelor și securitizările, GAAP prevede norme specifice în locul principiilor directoare. Aceasta înseamnă că principiile GAAP nu sunt suficient de flexibile pentru a face față schimbărilor de pe piață. În abordarea acestei probleme, FASB recunoaște că a făcut compromisuri politice pentru a obține acceptarea unui standard bazat pe reguli. Aceste compromisuri includ făcând excepții pentru tranzacțiile bazate pe sfera de aplicare care limitează volatilitatea veniturilor raportate și încearcă să aloce efectele de tranziție la noul standard, ceea ce poate compromite claritatea și coerența.
Evaluarea activelor
În conformitate cu GAAP, activele sunt raportate utilizând costul lor istoric sau costul inițial de achiziție. Cu toate acestea, "valoarea justă" poate fi o reprezentare mai precisă a valorii unui activ. Valoarea justă este prețul pe care un vânzător ar fi dispus să îl vândă și un cumpărător ar fi dispus să plătească pentru acest activ. Deși uneori acest lucru poate fi dificil de măsurat, valoarea justă este, fără îndoială, o reprezentare mai precisă a valorii activului. FASB recunoaște relevanța măsurării la valoarea justă și permite utilizarea acesteia pentru anumite tipuri de active, în timp ce nu o impune pentru alte active. Regulile privind modul de realizare a acestui lucru sunt totuși complexe și pot fi interpretate inconsecvent.
Companii private
FASB intenționează ca GAAP să se aplice tuturor companiilor americane, mari și mici, publice și private. Deși nivelul de complexitate și detaliu al rapoartelor financiare solicitate de GAAP poate fi adecvat pentru companiile publice mari, acesta nu este relevant pentru companiile mici deținute în mod particular. Firmele aflate în proprietate privată își întocmesc situațiile financiare în primul rând pentru creditorii, vânzătorii și consiliile de administrație care nu solicită standardele de raportare GAAP greoaie și costisitoare. Creditorii evaluează în special performanța unei companii utilizând criterii non-GAAP, cum ar fi rapoartele de lichiditate, informațiile despre fluxul de numerar și veniturile înainte de dobânzi, impozite, amortizări sau EBIDA. După ce GAAP raportează câștigurile după calcularea acestor factori, ele trebuie adăugate înapoi.
