Teoria organizațională încearcă să explice funcționarea organizațiilor pentru a produce înțelegerea și aprecierea organizațiilor. Teoria organizațională se inspiră din diferite corpuri de cunoștințe și discipline. Unele tipuri de teorii organizaționale includ clasic, neoclasic, contingență, sisteme și structură organizațională. Aceste variații ale teoriei organizaționale se trag din mai multe perspective, inclusiv din perspectiva modernă și postmodernă.
Teoria organizațională clasică
Perspectiva clasică a managementului a apărut în timpul Revoluției Industriale. Se concentrează în primul rând pe eficiență și productivitate și nu ia în considerare atributele comportamentale ale angajaților. Teoria organizațională clasică combină aspectele managementului științific, ale teoriei birocratice și ale teoriei administrative. Managementul științific implică obținerea unui echipament și a unui personal optim și apoi examinarea cu atenție a fiecărei componente a procesului de producție, afirmă StatPac Inc, o companie internațională de cercetare și dezvoltare de software. Cea mai importantă teorie birocratică este stabilirea unei structuri ierarhice de putere. Teoria administrativă încearcă să stabilească principii de management universale relevante pentru toate organizațiile.
Teoria organizațională neoclasică
Teoria organizațională neoclasică este o reacție la structura autoritară a teoriei clasice. Abordarea neoclasică pune accentul pe nevoile angajaților de a fi fericiți la locul de muncă, citată de StatPac Inc. Aceasta permite creativitatea, creșterea și motivația individuală, ceea ce sporește productivitatea și profiturile. Managerii care utilizează abordarea neoclasică manipulează mediul de lucru pentru a produce rezultate pozitive.
Teoria contingentelor
Teoria contingenței acceptă faptul că nu există un stil de conducere ideal universal, deoarece fiecare organizație se confruntă cu circumstanțe unice interne și externe. În teoria contingenței, productivitatea este o funcție a capacității managerului de a se adapta la schimbările de mediu. Autoritatea managerială este deosebit de importantă pentru industriile extrem de volatile. Acest lucru permite managerilor libertatea de a lua decizii pe baza situațiilor curente. Teoria contingenței relevă situații care necesită o concentrare mai intensă și țin cont de circumstanțe unice.
Teoria sistemelor
Teoreticienii sistemelor cred că toate componentele organizaționale sunt interdependente. Modificările unei componente pot afecta toate celelalte componente, în conformitate cu StatPac. Teoria sistemelor privește organizațiile ca sisteme deschise într-o stare de echilibru dinamic, care se schimbă în mod continuu și se adaptează mediului și circumstanțelor. Relațiile neliniare dintre componentele organizaționale creează o înțelegere complexă a organizațiilor în teoria sistemelor.
Structura organizationala
Structura organizațională a devenit un aspect important al teoriei organizaționale datorită complexității crescânde a organizațiilor multinaționale și necesității de a ajunge mai rapid și mai eficient pe piață. Structurile axate pe proiecte permit o mai mare reacție la cerințele pieței decât structurile pur funcționale sau birocratice. Structurile organizatorice proiectate se concentrează pe managerul de proiect sau pe biroul de management al proiectului pentru informații și activități legate de proiectele de afaceri. Structura organizatorică a matricei conține ierarhii verticale ale departamentelor funcționale care facilitează proiectele de-a lungul unei axe orizontale. Schimbul continuu de informații și energie caracterizează relația dintre structura organizațională și mediul înconjurător.
