Firmele mari care servesc o bază de clienți variată sau operează în mai multe regiuni geografice pot alege să funcționeze cu o structură divizionară. Acesta este un tip de operațiune mai descentralizată, în care fiecare divizie funcționează ca o companie separată. Acest tip de format de operațiune oferă anumite beneficii, precum și potențiale capcane.
Autonomie
Un avantaj al unei structuri divizionale este acela că fiecare divizie poate funcționa ca o unitate separată, autosuficientă fără a trebui să se bazeze în mare măsură pe compania mamă sau pe conducerea superioară a organizației.Diviziile dețin în mod obișnuit o structură de conducere separată care le permite să ia decizii rapid, adesea fără a fi nevoie de aprobare de la alții. Diviziile au echipamentul, bunurile și resursele proprii, care permit o metodă mai autonomă de funcționare.
Specializare
Un alt avantaj al unei structuri divizionale este acela că permite un grad înalt de specializare. Lucrătorii cu talente și abilități similare pot colabora și se pot concentra pe proiecte specifice care ajută divizia să-și atingă obiectivele. Deoarece divizia operează în mod autonom, managementul este mai probabil să fie familiarizat cu nevoile lucrătorilor, ceea ce asigură că aceștia vor avea acces la resursele de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile. Persoanele asemănătoare pot găsi, de asemenea, mai ușor să dezvolte un sentiment de lucru în echipă.
Prea multă autonomie
Pe de altă parte, o structură divizională poate avea ca rezultat un sentiment de autonomie prea mare în fiecare diviziune. Fiecare divizie se poate vedea pe sine ca fiind complet separată de celelalte diviziuni și devine preocupată numai de îndeplinirea obiectivelor proprii, în locul celor ale organizației în ansamblu. Dacă organizația operează sub conducere slabă, acest lucru poate duce la nefuncționarea organizației la niveluri maxime de eficiență și incapacitatea de a-și atinge obiectivele globale.
Costuri crescute
Un alt dezavantaj potențial al unei structuri organizaționale divizionale este că poate fi mai costisitor de operat. Deoarece fiecare divizie funcționează ca o entitate separată, ea are nevoie și de resurse proprii, deoarece împărțirea resurselor între diviziuni poate să nu fie întotdeauna practică. Acest lucru poate duce la o dublare a resurselor care ar putea să nu fie prezente într-o structură mai centralizată. Organizațiile divizionale trebuie să se asigure că fiecărei diviziuni i se alocă resursele necesare pentru a-și atinge obiectivele, găsind în același timp modalități de a menține costurile la un nivel minim.
