Firmele mari utilizează o strategie de model industrial organizatoric pentru a contribui la menținerea unei mize mari pe o piață foarte segmentată. În acest model economic, există puține firme care leagă produsele lor împotriva concurenților limitați, utilizând informații de publicitate, alianțe guvernamentale strategice și costuri de producție și tranzacție. Această strategie de model menține concurența redusă, creează bariere la intrare și ajută o firmă să evalueze următorul pas al celor câțiva concurenți. Prin utilizarea acestei strategii, o companie dominantă va încerca să mențină un punct de sprijin pentru industrie.
Concurență limitată
Organizația industrială se concentrează asupra interdependenței marilor industrii, care sunt în mod normal piețe care au puțini concurenți. Acest lucru este destul de diferit de o piață perfect competitivă, cu mulți jucători luptând pentru cota de piață. În modelul organizației industriale, acțiunile unei întreprinderi mari pot avea un efect direct asupra pieței sale. Astfel, firmele care participă la acest model beneficiază de faptul că există mai puțini concurenți, astfel încât aceștia să poată controla mai bine piața. În cazul în care mai mulți concurenți au intrat pe piață, firma mare ar pierde acest punct de sprijin și piața ar deveni neatractivă. De exemplu, puține firme fabrică jeturi de turbine; astfel, ei au mai mult control asupra prețului, informațiilor, cercetării și dezvoltării industriei. Mai mulți concurenți din industrie ar putea reduce prețul, ceea ce ar schimba modul în care puținele firme concurează.
Bariere de intrare
Un alt beneficiu al organizației industriale îl constituie barierele de intrare și consecințele pentru ieșire. Barierele sociologice, economice, politice sau tehnologice pot ține concurenții noi dintr-o piață foarte segmentată.Având în vedere aceste bariere, întreprinderea care intră are nevoie de mai mult decât capacitatea de a construi produsul pentru a intra pe piață - uneori, ar putea avea nevoie de legături politice sau de sume mai mari de capital pentru investiții directe. Consecințele pentru ieșire, cum ar fi separarea legăturilor cu un organism de conducere, ar împiedica, de asemenea, intrarea firmelor noi pe piață. Un exemplu de barieră de intrare este o firmă mare, care izbucnește o înțelegere cu o țară care să-și mute sediul. Deoarece prezența firmei ar putea oferi locuri de muncă și ar putea beneficia de economia locală, s-ar putea ajunge la o înțelegere prin care să se asigure că un alt concurent are dificultăți în înființarea unui magazin în zonă. În acest fel, aceasta poate garanta o concurență locală mai redusă și poate câștiga o poziție fermă în infrastructura politică și economică a țării.
Concurență Predicții
Modelul organizației industriale permite firmelor să obțină un gabarit mai bun asupra acțiunilor unui concurent cu utilizarea teoriei jocurilor. Teoria jocurilor, cunoscută și ca teoria deciziei interactive, constă într-o sumă finită de jucători (competiția) și o cantitate limitată de decizii pe care le pot lua. Folosind matrice matematice și diagrame arboreste, o firmă poate evalua următoarea mișcare, simulând opțiunile concurenților și posibilele rezultate ale acestor alegeri. Această strategie poate fi utilizată doar cu un număr limitat de concurenți, un beneficiu al modelului organizației industriale. Înțelegerea posibilei mișcări posibile a unui concurent ar putea determina modul în care o firmă dorește să interacționeze cu competitorul său, o strategie de afaceri care este unică pentru acest model. După calcularea următoarelor mișcări posibile ale concurentului, o companie ar putea descoperi că ar fi mai bine să prevină piața, făcând prima mișcare strategică și învingându-și competitorul la pumn.
