Legislația mondială privind munca copiilor protejează copiii de exploatare, le eliberează de rutinele zilnice dure și insuficiente și le oferă ocazia de a merge la școală. În general, națiunile occidentale consideră că munca copiilor este greșită din punct de vedere moral și limitează practica prin lege. Cu toate acestea, unele legi împotriva muncii împotriva copiilor nu reușesc să protejeze anumiți lucrători, în timp ce alții pot produce consecințe nedorite. (Ref.1)
Munca copiilor și UNICEF
Potrivit UNICEF, există aproximativ 158 milioane de copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 14 ani care lucrează astăzi, reprezentând unul din șase dintre copiii lumii. Mulți dintre acești copii lucrează la locuri de muncă periculoase, inclusiv în mine și cu produse chimice și mașini periculoase. Mulți muncesc în condiții de suferință, mult mai mult ca slujitori casnici. Ca organism principal mondial care lucrează împotriva exploatării muncii copiilor, UNICEF încurajează guvernele mondiale să adopte o legislație care să asigure protecția drepturilor copilului, inclusiv protejarea Organizației Națiunilor Unite împotriva exploatării financiare și dreptul la educație.
Legea privind eliminarea muncii copiilor
Potrivit UNICEF, Legea americană privind abuzul de muncă pentru copii, care interzice importul de bunuri fabricate prin munca copiilor, a provocat 50 000 de copii să își piardă locul de muncă numai în industria confecțiilor din Bangladesh. Mulți dintre acești copii, ale căror salarii erau dependente de familiile lor, au fost forțate să găsească locuri de muncă în industriile neimportante care erau mult mai explozive decât ocupațiile anterioare în domeniul comerțului cu articole de îmbrăcăminte. Mulți s-au îndreptat spre zdrobirea pietrei, stingerea stradală și prostituția pentru a-și ajuta familiile să supraviețuiască. (Ref.1)
Legea muncii copilului în America
În 1900, estimările conservatoare au avut cel puțin 18% dintre copiii americani cu vârste între 10 și 15 ani cu normă întreagă. Legislația împotriva muncii copiilor la începutul secolului al XX-lea a fost fie lovită ca neconstituțională, fie prevenită de grupurile industriale. Până la adoptarea Legii privind standardele muncii echitabile din 1938, interzicerea muncii copiilor în industria prelucrătoare și în minerit, legislația privind munca copiilor a început să aibă un efect. Statele au răspuns prin adoptarea unor legi care instituia ore de școlarizare obligatorii pentru tineri, iar în 1949 Congresul a extins interdicția muncii copiilor la transport, comunicații, utilități publice și agricultura comercială. De atunci, munca copiilor în America a scăzut dramatic și, deși încălcările legilor încă apar, ideea că copiii nu ar trebui să fie angajați cu normă întreagă este cimentată în conștiința americană.
Lucrătorii legii actuale și lucrătorii agricoli minori
Potrivit unui raport al Human Rights Watch, actualele legi nu acoperă sutele de mii de copii care lucrează în industria agricolă a Americii. Ca urmare, acești copii lucrează mai mult timp și sunt expuși riscurilor mai mult decât copiii care lucrează în alte industrii. Un proiect de lege în fața Congresului, Actul Copilului pentru Angajare Responsabilă (CARE), va modifica legea existentă pentru a oferi protecția lucrătorilor minori din agricultură pe care copiii angajați în alte industrii le au. De exemplu, legea actuală permite lucrătorilor agricoli pentru copiii cu vârsta de 14 ani și peste să lucreze ore nelimitate, cu condiția să nu contravină învățământului, dar legea împiedică muncitorii din alte industrii să lucreze mai mult de trei ore într-o zi de școală.
