În timp ce termenii "dreptul muncii" și "legea muncii" sunt folosiți uneori interschimbabil, iar firmele de avocatură se specializează frecvent în ambele domenii, acești termeni sunt, de fapt, utilizați în mod tipic pentru a descrie două domenii distincte și mai distincte ale legii. Legislația muncii se referă, în general, la sindicate, negocieri colective și alte aspecte legate de munca organizată. Legislația muncii acoperă toate aspectele juridice legate de relația angajator-angajat, inclusiv orele, salariile și cerințele locului de muncă.
Rezumatul Legii Muncii
Legislația muncii abordează relațiile și responsabilitățile între întreprinderi și sindicate. În 1935, Actul Național privind relațiile de muncă a instituit Comitetul Național pentru Relațiile Muncii, care continuă astăzi ca organism administrativ care reglementează problemele de muncă. Problemele de muncă care apar frecvent includ drepturile de negociere colectivă, diverse aspecte care decurg din contractele sindicale, chestiunile legate de greva forței de muncă și disputele privind dacă și când o uniune poate fi organizată.
Tendințe în dreptul muncii
Legislația muncii a suferit modificări semnificative de la începuturile ei ca răspuns guvernamental la nedreptățile frecvente la locul de muncă. Astăzi, legile muncii au devenit mult mai complexe, cu diverse agenții federale și de stat care reglementează toate tipurile de probleme de muncă și plângeri. În timp ce practica dreptului muncii a scăzut, deoarece se referă la corporații (care și-au văzut calitatea de membru al sindicatelor în scădere semnificativă), sindicatele publice au continuat să crească și să devină mai puternice, ducând la mai multe bătălii legale.
Rezumatul dreptului muncii
Dreptul muncii acoperă nenumăratele legi care reglementează locul de muncă și relația dintre angajatori și angajați. Unele dintre aceste aspecte se referă la salarii și ore, cum ar fi legile privind salariile minime și obligația angajatorilor de a plăti rate salariale mai mari pentru munca suplimentară. Alte aspecte legate de dreptul muncii se referă la reglementările la locul de muncă, inclusiv cele care reglementează pericolele la locul de muncă, hărțuirea și discriminarea. O altă ramură a dreptului muncii include concediu obligatoriu și voluntar, cum ar fi concediul de maternitate și concediul de invaliditate. Astăzi există sute de legi privind ocuparea forței de muncă care acoperă toate fațetele locului de muncă.
Tendințe în dreptul muncii
Legislația privind dreptul muncii a devenit din ce în ce mai largă și mai complexă, deoarece guvernul a devenit mai implicat în relația dintre angajatori și angajații lor. În timp ce, la început, legea privind ocuparea forței de muncă se referea la probleme naționale presante, cum ar fi stabilirea unui salariu minim și asigurarea unei reglementări adecvate a mediului de muncă periculos, astăzi avocații locurilor de muncă se declară argumentați cum sunt clasificați salariații în scopuri de salarizare, acestea au fost victime ale hărțuirii sau discriminării ilegale.
