Organizația Statelor din Caraibe de Est (OECS) este o organizație guvernamentală internațională formată în 1981 pentru a spori protecția drepturilor legale și a drepturilor omului, pentru a sprijini buna guvernare între țări și a favoriza dependențele în statele din Caraibe de Est. În situațiile de dezastre naturale, cum ar fi un uragan, acesta își asumă răspunderea și responsabilitatea. Începând cu anul 2011, OECS avea nouă membri: Antigua, Barbuda, Insulele Virgine Britanice, Saint Vincent, Grenadine, Anguilla, Saint Lucia, Montserrat și Dominica. Formarea și existența OECS a reprezentat o cale de dezvoltare bună pentru statele membre, deși are o pondere de pierderi.
guvernare
O caracteristică foarte importantă a OECS este modul în care devine responsabil față de cetățenii statelor membre. Organul de conducere al Autorității OECS a fost înființat de către statele membre OECS și este cel mai înalt organ de decizie. Autoritatea OECS este formată din șefii de guverne ale statelor membre pentru a încuraja participarea și guvernanța comunității. Se asigură că statele membre au șansa de a participa la evaluarea continuă a OECS.
Relații Externe
Integrarea OECS maximizează beneficiile pe teritoriile OECS. Țările OECS au politici comerciale unificate care sunt incluse în Carbon Regional Cargoing Machinery at Caribbean Community (CARRICOM). Integrarea OECS a dezvoltat un cadru de reglementare regional și o regiune financiară stabilă pentru a încuraja partajarea costurilor pe proiecte regionale, cum ar fi supravegherea comună a sectoarelor bancar și financiar. De asemenea, a realizat câștiguri în ceea ce privește punerea în comun a expertizei tehnice și dezvoltarea în comun a piețelor financiare și de capital ale statelor membre.
Turbulențele financiare
Turbulențele economice globale au afectat cele mai multe țări sărace, inclusiv statele insulare mici din Caraibe. În urma obstacolelor economice globale periculoase din 2007 până în 2009, OECS a suferit de o creștere economică slabă, în medie de doar 0,4% în 2010. De aceea, dependența lor de remitențele din turism, legăturile economice strânse, deschiderea spre comerțul universal și fluxurile financiare, puterile lor, au devenit treptat slăbiciunile lor și și-au înrăutățit vulnerabilitatea față de transmiterea crizei globale.
Dezastre naturale
Statele membre ale OECS sunt vulnerabile la dezastre naturale. Potrivit Băncii Mondiale, începând cu anul 2010, țările OECS au fost printre cele mai vulnerabile țări din lume în număr de dezastre pe populație și pe suprafață. Începând cu anul 2008, capacitatea OECS de a gestiona dezastrele tot mai mari a fost împiedicată de resursele limitate, de scăderea fluxurilor de investiții străine directe (ISD), a veniturilor din turism și a remitențelor în toate țările OECS. Lipsa structurii organizate și a politicilor de reducere a efectelor a afectat țările OECS.
