Calea de finalizare a unui contract între două părți poate include cântarea unei scrisori de intenție sau a unei scrisori de înțelegere, denumită și un memorandum de înțelegere. Unele negocieri pot include ambele tipuri de acorduri. Deși există mai multe asemănări între aceste documente, acestea servesc unor scopuri diferite și nu sunt întotdeauna folosite în același mod.
Negocieri de afaceri, LOI și MOU
În timp ce tranzacțiile comerciale sunt negociate, semnarea scrisorilor de intenție sau a memorandumurilor de înțelegere este adesea anunțată în comunicatele de presă ca fiind semne de progres spre culminarea unui acord. Acestea indică acorduri între părți cu privire la diferite aspecte ale negocierilor în curs. Numărul de puncte care sunt obligatorii contractual în fiecare format va fi, de obicei, limitat și de natură generală.
Asemănări între LOI și MOU
Întrucât negocierile dintre părți se îndreaptă către finalizarea unei tranzacții de afaceri, adeseori vor exista acorduri privind anumite puncte specifice, în timp ce altele rămân deschise. Ambele documente pot fi folosite pentru a pune aceste acorduri interimare în scris, fie la intervale regulate, fie când sunt încheiate negocierile privind aspecte distincte ale tranzacției. Atunci când sunt semnat, aceste documente au multe caracteristici ale unui contract, însă punctele care sunt obligatorii în cadrul acordului pot fi limitate la prevederi standard cum ar fi confidențialitatea, arbitrajul pentru soluționarea litigiilor dintre părți și alți termeni obișnuiți în limbajul cazierului.
Diferențele cheie
Există două diferențe primare între un MOU și un LOI. Primul este că limba dintr-un memorandum de înțelegere se poate aplica termenilor negociați care au fost conveniți de mai mult de două părți, în timp ce termenii dintr-un LOI se vor referi doar la două părți. Al doilea este că termenii, acțiunile și condițiile enumerate într-un Memorandum de Înțelegere sunt semnate de toate părțile care sunt de acord.Un LOI, pe de altă parte, va enumera termenii, acțiunile și condițiile care au fost convenite de ambele părți, însă este semnat doar de partea care a transmis propunerea inițială.
Utilizări ale LOI și MOU
LOI-urile sunt utilizate în mod obișnuit pentru a defini punctele care au fost convenite între un cumpărător și un vânzător înainte de finalizarea contractului cu un contract semnat de ambele părți. Acest pas în negociere poate să avanseze procesul prin listarea aspectelor afacerii care au fost prioritizate pentru a menține ambele părți pe aceeași pagină, în timp ce detaliile și amprentele mai mici continuă să fie discutate. MOU-urile sunt folosite pentru a defini parametrii prin care părțile în acord vor lucra împreună, adesea sub forma unei societăți mixte sau a unui parteneriat. Ca un LOI, acest document va lista cele mai importante aspecte ale acordului înainte de semnarea contractului final.
