Un concept economic central este acela că obținerea unui ceva necesită renunțarea la altceva. De exemplu, câștigarea mai multor bani poate necesita mai multe ore de lucru, ceea ce costă mai mult timp liber. Economiștii folosesc teoria costurilor pentru a oferi un cadru pentru înțelegerea modului în care indivizii și firmele alocă resursele într-un mod care să mențină costurile reduse și beneficiile ridicate.
Înțelegerea costurilor
Economiștii consideră costurile ca fiind ceea ce o persoană sau o firmă trebuie să renunțe pentru a obține altceva. Deschiderea unei fabrici de producție pentru a produce bunuri necesită o cheltuială de bani și, odată ce un proprietar de plante cheltuiește bani pentru a produce bunuri, acești bani nu mai sunt disponibili pentru altceva. Unitățile de producție, mașinile utilizate în procesul de producție și lucrătorii din fabrică sunt exemple de costuri. Teoria costurilor oferă o abordare a înțelegerii costurilor de producție, care permite firmelor să determine nivelul de producție care obține cel mai mare nivel de profit la cel mai mic cost.
Fixed Vs. Variabil
Teoria costurilor conține diferite măsuri de cost, fixe și variabile. Acestea nu variază în funcție de cantitatea de bunuri produse. Închirierea unei unități este un exemplu de cost fix. Costurile variabile se modifică odată cu cantitatea produsă. Dacă creșterea producției necesită mai mulți lucrători, de exemplu, salariile acestor lucrători sunt costuri variabile. Suma costurilor fixe și variabile reprezintă costurile totale ale firmei.
Măsuri suplimentare
Teoria costurilor determină două măsuri de cost suplimentare. Costul total mediu este costul total împărțit la numărul de mărfuri produse. Costul marginal este creșterea costului total care rezultă din creșterea producției cu o unitate de producție. Marginalele - inclusiv costurile marginale și veniturile marginale - sunt concepte cheie în gândirea economică generală.
Costuri în scădere și în creștere
Economiștii folosesc deseori grafice, asemănătoare cu graficele ofertei și cererii, pentru a ilustra teoria costurilor și deciziile firmelor privind producția. O curbă medie a costului total este o curbă în formă de U pe o diagramă economică care ilustrează modul în care costurile medii totale scad odată cu creșterea producției și apoi cresc, pe măsură ce crește costurile marginale. Costurile medii totale scad la început, deoarece, odată cu creșterea producției, costurile medii sunt distribuite pe un număr mai mare de unități de producție. În cele din urmă, costurile marginale ale creșterii producției cresc, ceea ce crește costurile medii totale.
Maximizarea profiturilor
Teoria economică susține că obiectivul unei firme este maximizarea profitului, care este egal cu venitul total minus costul total. Stabilirea unui nivel de producție care generează cel mai mare nivel al profitului este o considerație importantă, ceea ce înseamnă atenție la costurile marginale, precum și la veniturile marginale, adică creșterea veniturilor rezultate din creșterea producției. În teoria costurilor, atâta timp cât veniturile marginale depășesc costul marginal, creșterea producției va crește profitul.
