Unul dintre cele mai răspândite modele de management de astăzi, conducerea transformării se bazează pe capacitatea de a inspira și motiva. Ea se bazează pe cercetări care caracterizează carisma și conducerea, inițial conduse de Max Weber în 1948 și extinsă de Sir McGregor Burns în anii 1970. Modelul este structurat în jurul a patru concepte sau stiluri cheie, deseori denumite "cele patru I": influența idealizată, motivația inspirațională, considerația individuală și stimularea intelectuală.
Influența idealizată
Influența idealizată, în cea mai elementară formă, înseamnă a deveni un model de rol. Liderii transfrontalieri demonstrează acțiunile dorite trăind aceste acțiuni în fiecare zi. Uneori numită "mers pe jos de vorbire", influența idealizată revine înapoi la cercetarea originală a lui Max Weber despre eroii carismatici. Weber a constatat că liderii cei mai eficienți ai istoriei au fost percepuți ca fiind cei mai buni la ceea ce fac, un ideal la care aspiră angajații sau urmașii. Poziția de conducere a transformării aplică acest concept forței de muncă.
Motivația inspirațională
Motivația inspirată presupune angajamentul față de o viziune organizațională comună. Liderii de transformare îi inspiră pe angajați să lucreze mai mult și mai inteligenți pentru a îndeplini această viziune. Succesul în această dimensiune necesită un anumit nivel de carisma pentru a dezvolta influența în acțiune. Liderii creează o atmosferă de lucru în echipă, care încurajează colegii să acționeze pentru a realiza viziunea mai mare a companiei. În timp ce influența idealizată promovează viziunea și prezintă modul corect de a acționa, motivația inspirată îi încurajează pe angajați să ia măsuri reale pentru a face viziunea reală.
Considerații individuale
Aproape fiecare organizație - în mod explicit transformator sau nu - utilizează considerația individualizată într-o anumită formă pentru a preda sau a spori abilitățile necesare pentru succes. Coachingul, îndrumarea și consilierea sunt exemple de considerație individualizată. Liderul de transformare îi provoacă pe lideri să identifice și să-și îndeplinească nevoile angajaților pentru o mai bună organizare generală. Scopul este de a descoperi și valorifica abilitățile critice pe care le posedă angajații în activitățile de realizare a viziunii organizaționale. Este nevoie de o înțelegere de bază a nevoilor și motivațiilor angajaților.
Stimulare intelectuala
Stimularea intelectuală recunoaște că, fără creativitate și inovație, succesul pe termen lung este imposibil. Liderii transfrontalieri încurajează idei noi și abordări proaspete ale problemelor organizaționale existente. Provocarea noțiunilor de lungă durată este mai degrabă încurajată decât pedepsită. Managerii facilitează stimularea intelectuală, cerând continuu performanțe mai bune și rezultate mai bune. Într-o organizație ideală, una care oferă toate instrumentele necesare pentru a face față acestor provocări, angajații răspund cu soluții inovatoare care ajută organizația să depășească așteptările și să-și stârnească concurența.
