Există trei abordări tradiționale privind managementul strategic, abordarea de proiectare, planificarea, abordarea și abordarea de poziționare. Aceste abordări tradiționale sunt simple și ușor de înțeles, dar nu sunt potrivite pentru fiecare afacere. Managerii ar trebui să înțeleagă aceste abordări ale strategiei, astfel încât să poată înțelege dacă sunt adecvate pentru afacerile lor respective.
Abordarea de proiectare
Abordarea de proiectare a managementului strategic este o abordare de sus în jos în care strategia este proiectată de echipa de top management. Această abordare este cunoscută pentru dependența de factori externi, cum ar fi oportunitățile și amenințările care există pe piață.
Abordarea de planificare
În abordarea de planificare a managementului strategic, strategia nu este creată de echipa de top management, ci de planificatorii specializați din cadrul organizației. Acești planificatori formalizează procesul strategic pe care ceilalți îl pot urma. Rezolvarea problemelor și luarea deciziilor devine un simplu proces pas cu pas prin această abordare.
Abordarea de poziționare
Abordarea de poziționare se referă la locul firmei pe piața globală. Cel mai frecvent instrument utilizat în această abordare este modelul celor cinci forțe, care ia în considerare puterea de negociere a furnizorilor, puterea de negociere a cumpărătorilor, amenințarea noilor intrați, amenințarea substituțiilor și rivalitatea între concurenți pe piață.
avantaje
Avantajele acestor abordări tradiționale sunt că ele sunt simple și sunt prescriptive - ceea ce înseamnă că oferă recomandări concrete firmelor. Acestea pot fi folosite pentru a simplifica situațiile complexe, astfel încât acestea să poată fi ușor înțelese și tratate.
Dezavantaje
Deoarece aceste abordări tradiționale sunt simple și prescriptive, acestea nu oferă o imagine exactă a problemelor reale cu care se confruntă firmele. Noile teorii au subliniat necesitatea de a fi descriptive, astfel încât situațiile reale cu care se confruntă întreprinderile să poată fi înțelese.
