Viziunea fără acțiune este doar senzația de zi cu zi și acțiunea fără viziune este doar trecerea timpului. O bună planificare implică atât viziune (strategie), cât și acțiune (implementare). Planificarea poate fi descrisă ca act de vizualizare a posibilităților deschise organizației, precum și a dezvoltării procedurilor și operațiilor conducătoare la realizarea viziunii.
Planuri strategice
Planurile strategice vizează definirea obiectivelor organizației. Acestea definesc piețele pe care organizația le va concura, precum și instrumentele care vor fi utilizate pentru a crea un avantaj competitiv durabil. Deoarece strategiile de teren trebuie în realitate, punctul de plecare este evaluarea clienților, a concurenților și a capacităților organizației. Un interval de trei până la cinci ani este obișnuit, deoarece mai puțin decât acesta poate deveni prea scurt, în timp ce mai multe vor fi probabil prea speculative, având în vedere volatilitatea tot mai mare a mediului de afaceri.
Planuri de implementare
Planul strategic ar trebui să fie ușor tradus în obiective concrete, pe termen scurt și realizat prin domenii funcționale specifice, cum ar fi marketingul, finanțele și resursele umane. Planurile de implementare vor fi exprimate în termeni zilnici și pot implica perioade lunare sau trimestriale și vor include mecanisme de monitorizare, control și feedback.
Strategia de implementare
Planul strategic trebuie să fie integrat în deciziile de management de zi cu zi, iar managerii care dezvoltă planuri de implementare și operaționale trebuie să țină cont de imaginea de ansamblu. În timp ce echipa de planificare strategică nu trebuie să înlocuiască structura decizională a organizației, ea trebuie să se întâlnească periodic pentru a evalua progresul implementării. Trebuie să împărtășească rapoartelor de progres echipei de management, iar feedbackul astfel furnizat va ajuta la alinierea implementării și strategiei.
Capcane comune
Planificarea strategică în sine este puțin folositoare pentru organizație, deoarece cel mai bun plan din lume este inutil fără o execuție bună. Un studiu realizat de 94 de directori executivi dintr-o gamă largă de întreprinderi a concluzionat că mai puțin de jumătate dintre intervievați au încercat chiar să integreze planurile strategice în operațiunile organizației.Principalele cauze ale eșecului au fost lipsa de implicare / cumpărare din partea CEO, procese de planificare care nu au stimulat gândirea strategică și procesele de planificare care nu erau continue, dar sporadice și percepute ca exerciții semiacademice fără obiective specifice de implementare.
