Linile oficiale de comunicare ajută organizațiile de poliție prin stabilirea ordinii și a securității în cadrul lanțului de comandă, însă prea multă dependență de modurile formale poate inhiba flexibilitatea și capacitatea de a răspunde rapid, pe măsură ce apar situații. Canalele formale de comunicare sunt utilizate ca parte a proceselor și investigațiilor și sunt împărtășite de părțile interesate. Comunicarea informală joacă, de asemenea, un rol semnificativ în soluționarea crimelor și în crearea de parteneriate pentru a aborda chestiuni penale. În mod ideal, sistemele de justiție penală se bazează pe un echilibru al celor două moduri de comunicare.
Comunicarea formală stabilește liniile de autoritate
Sistemul de justiție penală acordă o importanță deosebită liniilor autorizate. Formele modale de comunicare ajută la solidificarea și susținerea lanțului de comandă. Procedurile, misiunile și descrierile posturilor rămân uniforme pe tot parcursul unui departament. Comunicările formale sub formă de memorandumuri, politici, ordine și directive sunt importante într-un departament de poliție și alte organizații judiciare pentru a menține uniformitatea. Toată lumea primește aceleași ordine și este obligată să răspundă în mod similar. Comunicările oficiale sunt clare și concise și oferă o pistă de hârtie care este critică pentru procedurile judiciare.
Comunicarea formală lasă loc mic pentru flexibilitate
Canalele formale de comunicare sunt, de obicei, uniforme fără discuții înapoi și în față, lăsând adesea ascultătorului sau cititorului doar o parte a problemei. Acestea blochează frecvent fluxul de informații dintre angajații sistemului judiciar. Ei consumă mult timp; până când comunicările formale sunt autorizate și depuse, infractorii au adesea timp să se disperseze. Deoarece comunicările formale sunt de obicei scrise, acestea pot împiedica pe unii ofițeri să-și pună ideile în evidență.
Comunicarea informală joacă un rol important
Comunicarea informală poate ajuta la înțelegerea. Discutiile inainte si inapoi clarifica neintelegerile si explica scopul comunicarii. Poliția care intervievează un martor, de exemplu, poate obține mai multe informații doar prin a vorbi informal la început, în loc să pună întrebări formale și să scrie răspunsurile. Omiterea canalelor oficiale de comunicare în cazurile în care oportunitatea este vitală poate ajuta agențiile de aplicare a legii să depășească rețele sofisticate de infractori care știu să profite de birocrația creată de necesitatea înregistrărilor oficiale. Metodele informale ajută, de asemenea, în cazul în care anchetatorii au nevoie de clarificări din partea ofițerilor de poliție pentru un caz.
Comunicarea informală poate conduce la neînțelegeri
Vorbirea despre bârfe și viță de vie poate submina o nouă directivă a poliției și poate pune în pericol eficiența organizației. Comunicarea informală nu este de asemenea utilă atunci când o cauză se adresează instanței, unde sunt admise doar comunicările formale și autentice. Comunicarea informală care nu este scrisă poate duce la neînțelegeri atunci când informația este percepută diferit în rândul celor care o primesc. Atunci când se vorbește despre comunicare, nu se pot auzi prea multe informații importante, mai ales dacă ofițerii sunt distrași.
