Controlul stocurilor sau controlul stocurilor ajută companiile să calculeze toate costurile asociate produselor lor și să țină evidența a ceea ce au la dispoziție. Controlul stocurilor este o parte esențială a oricărei afaceri care necesită păstrarea produselor sau obiectelor în stoc. Cea mai mare luptă cu care se confruntă întreprinderile este găsirea unui echilibru între a avea prea puține sau prea multe stocuri pentru ca afacerea să obțină cel mai mare profit. Toate costurile trebuie luate în considerare pentru a găsi formula potrivită.
Cerere
Metodele de control al inventarului variază în funcție de cerințele afacerilor. Există două tipuri de cerere: cererea derivată și cererea independentă. Cererea derivată este cererea de materii prime utilizate în producție sau producție. Controlul stocurilor poate fi atins prin calculele producției de producție, precum și prin previziuni ale cererii pentru produsul dat. Cererea independentă este condusă de consumator, care este mult mai susceptibilă de fluctuațiile pieței, precum și de schimbările sezoniere.
Modele de control
Întreprinderile pot reduce incertitudinile în cerere prin coordonarea ofertei. Există diferite modele care controlează costurile inventarului, în funcție de produs. De exemplu, modelul Cantitatea de comandă economică este adesea mai bun pentru produsele care se află în furnizarea continuă. Reduce costurile de inventar prin completarea inventarului doar atunci când inventarul actual se termină, astfel că există rareori un excedent mare. Modelul Newsvendor este cel mai potrivit pentru produsele care sunt disponibile pentru o perioadă limitată de timp. Acest model determină nivelurile optime de inventariere bazate pe prețurile, cererea și costul clienților.
Cheltuieli
Există trei tipuri de costuri de inventar: stocul de siguranță, comanda și deficitul. Stocul de siguranță se referă la produsele care trebuie păstrate în stoc pentru a satisface cerințele clienților. Aceste cerințe sunt în permanență în flux pentru mai multe produse, creând o provocare pentru optimizarea nivelului stocului. Calculele statistice pot ajuta întreprinderile să determine probabilitățile de cerere. Costurile de comandă constau în plasarea comenzilor pentru produse; facturarea, transportul, primirea și stocarea facturilor reprezintă toate costurile de comandă. Vânzările pierdute din cauza ofertei scurte reprezintă costuri scăzute. Costurile reduse pot fi evitate prin păstrarea unui stoc amplu de siguranță la îndemână. Acest lucru va spori, de asemenea, satisfacția clienților. Sistemul de control al inventarului utilizat ar trebui să echilibreze costurile de transport față de costurile deficitare.
Inventarul contează
Pentru a gestiona inventarul, întreprinderile cu amănuntul se bazează pe numărare. Aceasta se face prin compararea numărului (inventarului real) cu înregistrările (inventarul așteptat) pentru a identifica eventualele erori, lipsuri sau contracții. În mod tipic, conturile sunt reluate pentru a identifica problema. Dacă problema este redusă, nivelul de comandă poate fi mărit pentru a răspunde cererii. Erori făcute în documente sunt mult mai greu de urmărit și necesită verificarea contorului de mai multe ori. Adesea, problemele de contracție se datorează furtului de angajați, care trebuie investigat de către companie.
