Comunicarea internă este un proces în care informațiile sunt distribuite părților interesate a căror bunăstare depinde de succesul companiei. Aceste părți interesate nu includ numai angajații, ci și vânzătorii, investitorii, contractanții independenți și parteneriatele de afaceri. Comunicarea internă se referă în primul rând la împărtășirea faptelor către o persoană sau un grup direct implicat în reprezentarea organizației.
Angajați față de comunicarea internă
Comunicarea internă este adesea utilizată interschimbabil cu relațiile cu angajații sau cu comunicarea organizațională. Cu toate acestea, comunicarea angajaților și a organizațiilor se concentrează, de obicei, pe transmiterea beneficiilor și a valorilor. Comunicarea angajaților - condusă în mod tradițional de către departamentul de resurse umane sau manageri - este adaptată special pentru angajații departamentului. Comunicarea organizațională se axează pe dezvoltarea de sisteme eficiente, crearea unei culturi de lucru pozitive și încurajarea participării colective. Teoriile comunicării interne se concentrează asupra administrării celor care primesc informații, a ceea ce este împărțit, a modului în care acea informație este transmisă oamenilor potriviți, când o vor primi și de ce este necesară comunicarea pentru a lua decizii mai bune.
Funcția de comunicare internă
Comunicarea internă este o funcție orientată spre știri, concentrată pe obținerea de informații relevante, la timp și exacte către părțile interesate. Practicantul de comunicare internă se concentrează pe educarea, conștientizarea și schimbul de cunoștințe despre datele companiei. Rezultatele dorite includ încurajarea feedback-ului, consolidarea dialogului constructiv și consolidarea rolului părților interesate în activități, probleme și realizări. Managerul de comunicare internă integrează informații printr-o varietate de materiale - buletine de știri, video, conferințe, e-mail și interacțiuni personale, doar pentru a le numi pe câteva. Ea poate lucra îndeaproape cu practicienii angajaților și organizațiilor sau chiar poate încorpora beneficiile acestor roluri.
Teoriile de comunicare formală
Teoriile formale ale comunicării interne includ o examinare a modelelor de comunicare de sus în jos, descendent și orizontală. În comunicarea de sus în jos, managerii împărtășesc informații subordonaților prin conferințe formale, sesiuni de formare sau documente scrise. Comunicarea internă în sus sau în sus include obținerea de feedback sau sugestii din partea angajaților sau a altor părți interesate. Companiile și managerii care încurajează comunicarea în jos au un avantaj prin obținerea unui sfat valoroas - cum ar fi motivul pentru care o metodă de producție este depășită, plictisitoare pentru lucrător și costă milioane de companii - ceea ce le poate ajuta să ia decizii mai bune. Teoriile de comunicare orizontale sugerează că unitățile organizaționale pot fi integrate și mai bine dotate pentru a maximiza resursele între departamente. Comunicarea orizontală încurajează un flux deschis de informații la nivelul lucrătorilor la același nivel.
Teoriile comunicării informale
Rețelele informale, sau un canal de "viță de vie", pot comanda comunicarea internă. Teoriile comunicării interne sugerează că distorsiunea și influența sunt mai frecvent întâlnite în canalele informale decât canalele formale. Rețelele informale nu respectă regulile de ierarhie cu privire la influență; de exemplu, un manager poate avea încredere în feedbackul de la un recepționer înainte de a întreba un alt manager despre o anumită situație. Anumiți oameni, indiferent de titlul lor, pot influența și ceilalți în modelarea opiniei și schimbul de informații. Deși aceste informații pot fi denaturate sau inexacte, comunicarea informală poate promova contactul de tip peer-to-peer, ceea ce poate economisi timp și bani.
Influența comunicării interne
Principalele priorități ale comunicării interne sunt de a influența pozitiv participarea companiei și de a se angaja să ia decizii mai bune. Motivația pentru comunicarea internă include un beneficiu reciproc, financiar pentru companie și părțile interesate. Gestionarea rezultatelor informațiilor către anumite grupuri interdependente de succesul companiei este un factor major în teoria comunicării interne. De exemplu, o firmă de construcții civile angajată pentru a construi un proiect cuprinde antreprenori independenți și nu angajați direcți ai companiei care a comandat proiectul, dar implicarea lor principală este de a ajuta la construirea și avansarea companiei. Firma de inginerie care dorește să ajungă la acest scop - și să fie angajată pentru proiecte viitoare - va colabora cu compania pentru a proiecta o clădire impresionantă, estetică, care să vorbească despre misiunea companiei. Înțelegerea teoriilor de comunicare internă poate ajuta managerii să ia decizii mai bune și să încurajeze un flux liber de comunicare productivă.
