Ce face oamenii să facă ceea ce fac? Ce îi motivează să facă schimbări? Teoriile motivaționale încearcă să explice de ce oamenii iau deciziile pe care le fac, oferind în același timp explicații pentru modul în care pot să se motiveze pe ei înșiși și pe alții să-și îmbunătățească comportamentul. Fiecare teorie este unică. Deși există multe teorii motivaționale, fiecare având argumentele pro și contra și susținătorii și detractorii lor, mai multe sunt deseori numite atunci când subiectul teoriilor motivaționale apare.
Teoria celor două factori ale lui Herzberg
Teoria lui Fredrick Herzberg sugerează că doi factori motivatori guvernează comportamentul: aceia care măresc satisfacția generală a unui individ și factorii de igienă care nu oferă satisfacție, ci creează nemulțumire severă în absența acestuia. Această teorie diferențiază nevoile de comportament, descriind motivele pentru care angajații au nevoie de anumite lucruri și permit managerului să își îndrepte mai bine motivația.
Dezavantajul acestei teorii este că factorii care se motivează se pot schimba în timpul vieții unui individ. Un tânăr angajat, de exemplu, consideră siguranța locului de muncă drept un factor de igienă, în timp ce un angajat mai în vârstă, care se bazează mai mult pe slujba lui, îl vede ca pe un motivator.
Piramida lui Maslow
Abordarea lui Abraham Maslow sugerează că fiecare persoană are niveluri de nevoie, necesitând să fie îndeplinite cerințe mai mici, mai fundamentale, înaintea necesităților mai înalte. Avantajul acestei teorii este că îi motivează pe indivizi să treacă de la nevoile fundamentale la nevoile mai înalte, oferind o hartă clară pentru creșterea personală. În schimb, nu explică de ce unele persoane preferă să ignore nevoile mai mici în căutarea unor persoane mai înalte, cum ar fi atunci când persoanele aleg să renunțe la plata facturilor pentru a face o vacanță.
Teoria stimulentelor
Teoria stimulentelor constă în stabilirea unui sistem de recompense ca o motivație pozitivă și consolidatoare pentru a inspira comportamente îmbunătățite. Această teorie se concentrează pe rezultatele pozitive ale acțiunilor oamenilor, creând un mediu optimist și axat pe succes.
Din păcate, teoria stimulentelor se bazează atât de mult pe recompense, încât necesită o ofertă consecventă de stimulente. În plus, stimulentele trebuie să fie universal dorite de toată lumea în cadrul sistemului. De exemplu, dacă utilizați teoria stimulentelor în afacerea dvs. și alegeți stimulente atractive pentru câțiva angajați, ceilalți nu au nici un motiv să-și îmbunătățească comportamentul.
Teoria autodeterminării
Teoria autodeterminării se concentrează pe motivația intrinsecă a indivizilor care doresc o creștere personală și sunt împinși în mod independent spre realizarea obiectivelor definite de sine. Beneficiul acestei teorii este că este ghidat individual de dorințele personale ale celor care caută o îmbunătățire personală. Din păcate, teoria nu reușește să ofere un impuls intrinsec pentru ca oamenii să devină motivați personal.
