Principala diferență dintre un curs de schimb fix și cel plutitor este factorul care afectează valoarea unei valute. Un curs de schimb fix este unul în care o monedă este deținută la valoarea unei mărfuri sau a unei alte valute. Un curs de schimb flotant este unul în care valoarea valutei este permisă să plutească în funcție de oferta și cererea produselor și serviciilor tranzacționate.
Istoricul bazelor de curs valutar
Înainte de 1971, majoritatea monedelor au fost fixate. Dolarul american a fost păstrat la standardul de aur. Intenția era de a aplica valoarea dolarului la ceva care avea o valoare reală, cum ar fi aurul. Ratele de schimb fixe au oferit o ancoră monetară și au redus riscul tranzacțiilor internaționale. Acest lucru a împiedicat fluctuația valorii uneia dintre valute între momentul convenit asupra tranzacției și momentul în care tranzacția a fost îndeplinită. Astăzi, majoritatea monedelor se bazează pe cursul de schimb flotant.
Rata de schimb fixă: Puncte forte și puncte slabe
Un curs de schimb fix poate fi benefic pentru unele țări. Reduce rata inflației și reduce riscul în tranzacțiile internaționale. În plus, țările în curs de dezvoltare cu o evaluare fragilă a monedei nu sunt supuse unor cursuri de schimb volatile care ar putea ruina o economie delicată. Cu toate acestea, activitatea economică depinde de cursul de schimb. Aceasta înseamnă că activitatea economică este menținută la valoarea monedei sale și, prin urmare, există un stimulent mai mic pentru ca inovarea într-o societate cu rată fixă de schimb să adauge valoare prin oferirea de produse și servicii pentru creșterea economiei.
Rata de schimb flotantă: Puncte forte și puncte slabe
Este un consens general între economiști din țările dezvoltate că principalele valute, inclusiv dolarul, euro și yen, ar trebui să se bazeze pe un curs de schimb flotant. Potrivit Departamentului Trezoreriei SUA, aceste trei valute reprezintă 42% din activitățile economice globale. Deoarece reprezintă aproape jumătate din toată activitatea globală, ele nu sunt supuse volatilității monedelor din economiile mai mici. Prin urmare, economiile mai mari rezistă variabilității riscului de tranzacționare internațională. Aceste economii cresc la o rată determinată de oferta și cererea de bunuri și servicii. Prin urmare, această creștere scade și duce la creșterea economică pentru țările mai mici.
Când să adoptați o rată de schimb plutitoare
Adoptarea unui curs de schimb flexibil necesită o economie robustă, cu controale și balanțe care să împiedice corupția fiscală. Trebuie să existe politici fiscale și monetare solide, guvernate de o bancă centrală care monitorizează inflația și șomajul. Se pot lua măsuri pentru a reglementa acești factori de producție, astfel încât, atunci când există o presiune descendentă asupra monedei, forțele externe - cum ar fi ratele dobânzilor, cumpărarea și vânzarea titlurilor de stat și reglementările bancare - pot absorbi unele dintre efectele valută devalorizată pe termen scurt.
