Există două condiții care pot conduce la un raport de audit calificat: limitarea domeniului de aplicare și plecarea de la principiile contabile general acceptate (GAAP). În ambele cazuri, auditorul trebuie să concluzioneze că, în ciuda situației, situațiile financiare sunt corect declarate. Dacă auditorul nu ajunge la această concluzie, rezultatul va fi fie un aviz nefavorabil, fie o renunțare la opinie.
Calificarea poate fi atât în ceea ce privește domeniul de aplicare și opinia, fie doar opinia. Un indicator cheie al unei opinii calificate este utilizarea expresiei "cu excepția" în paragraful de aviz, care indică problema calificării.
Limitarea domeniului
O limitare a domeniului de aplicare rezultă atunci când CPA ajunge la o concluzie că "cu excepția" ceva, situațiile financiare prezintă în mod corect poziția financiară și rezultatele operaționale ale societății. O opinie "cu excepția" se referă la o limitare a sferei auditului. De exemplu, auditorul nu a putut observa și testa inventarul, dar a reușit să controleze totul și a constatat că orice altceva se conformează GAAP. Auditorul va emite și opinia că, cu excepția situațiilor financiare, situațiile financiare sunt corecte.
Plecarea de la GAAP
Pot apărea multe situații în care o companie utilizează principiile de contabilitate non-GAAP. Uneori, principiile non-GAAP sunt utilizate deoarece utilizarea principiilor GAAP ar face ca situațiile financiare să fie înșelătoare. În acest caz, cel mai probabil, auditorul va concluziona că principiile non-GAAP sunt necesare și ar dezvălui plecarea de la GAAP în raportul de audit împreună cu o explicație și vor emite un aviz cu rezerve.
O derogare de la principiile contabile general acceptate poate fi rezultatul unei aplicări incorecte a principiului contabilității, însă auditorul constată că este un incident izolat care, chiar dacă materialul nu afectează restul situațiilor financiare; care este, nu este larg răspândită în sistemul contabil. Un exemplu poate fi reprezentarea greșită a deprecierii unor active de capital. În acest caz, auditorul va dezvălui plecarea de la GAAP împreună cu o explicație și va emite un aviz cu rezerve.
Materialitate
Există trei niveluri de semnificație care trebuie luate în considerare la determinarea tipului de raport de audit pe care trebuie să îl emite: 1. Ar afecta denaturarea deciziei unui utilizator al situației financiare? Dacă nu, se consideră că este lipsit de importanță și se poate emite un raport fără rezerve; dacă da este considerat material, iar numerele 2 și 3 intră în joc. 2. În cazul în care suma este semnificativă, dar auditorul conchide că situațiile financiare globale sunt corecte, se poate emite un raport calificat cu fraza "exceptând". 3. În cazul în care semnificația denaturării este atât de mare încât distruge corectitudinea întregii situații financiare, auditorul trebuie să decidă între o opinie adversă sau o renunțare la opinie.
Auditorul trebuie să ia în considerare, de asemenea, permeabilitatea, adică modul în care o eroare dintr-o parte a sistemului contabil afectează alte domenii ale sistemului contabil.
Procesul decizional al auditorului
Procedura de scriere a raportului de audit constă în următorii pași: 1. Determinați dacă există condiții care necesită modificări ale raportului standard necalificat. 2. Determinați nivelul de semnificație pentru fiecare condiție. 3. Determinați tipul de raport corespunzător pentru condiție, având în vedere nivelul de semnificație. 4. Scrieți raportul de audit.
