Investitorii analizează diferite valori financiare pentru a distinge companiile care sunt pe calea ferată din punct de vedere economic față de cele care se răstoarnă. Urmărind îndeaproape rapoartele, acești investitori doresc să se asigure că văd cu ochii în ochi conducerea corporativă în ceea ce privește rentabilitatea și lichiditatea. Indicatorii de solvabilitate includ rata de acoperire a datoriei pe termen lung și capitalul de lucru.
Datoria pe termen lung
Pentru a gestiona datoriile pe termen lung, conducerea corporatistă se concentrează asupra zonelor care costă banii companiei și încearcă să prevină pierderile. Directorii executivi subliniază, de asemenea, factorii externi, cum ar fi starea economiei și ratele dobânzilor la împrumuturi. O datorie pe termen lung este o datorie care are o scadență de până la un an. Exemplele includ notele datorate și obligațiunile datorate. Dimpotrivă, datoriile pe termen scurt au o maturitate în termen de 12 luni și includ vânzătorii plătibili și impozitele datorate.
Relevanța strategică
Controlul unui pachet de datorii pe termen lung al unei companii este un efort constant și colectiv. Conducerea de vârf caută feedback de la diverse personal înainte ca firma să împrumute și este de acord cu o fereastră de rambursare pe termen lung. Diversitatea în termeni de vedere permite directorilor executivi să-și extindă perspectivele dincolo de un mic cerc de consilieri fideli, conștienți. Gestionarea datoriei pe termen lung implică discuții periodice cu experți externi, cum ar fi bancherii de investiții, analiștii de risc și auditorii financiari. Monitorizarea permanentă a pasivelor corporative previne neajunsurile în numerar, care în general dăunează activităților de exploatare.
Rata de acoperire a datoriilor pe termen lung
Rata de acoperire a datoriilor pe termen lung indică dacă o companie își poate rambursa datoriile existente și poate prelua datorii suplimentare fără a pune în pericol supraviețuirea. Este o metrică a randamentului, ceea ce înseamnă că arată investitorilor cât de adânc o companie își gestionează resursele. Valoarea metrică este egală cu profitul net plus orice cheltuieli fără numerar împărțite la valoarea principalului datoriei pe termen lung. Contabilii adaugă cheltuieli fără numerar înapoi la profitul net, deoarece aceste taxe reduc venitul net, totuși firma împrumutătoare nu plătește niciun fel de fonduri. Un exemplu este deprecierea, care permite unei firme să aloce costurile activelor fixe pe mai mulți ani.
Analiza raportului
Pe lângă gradul de acoperire a datoriilor pe termen lung, managerii financiari se bazează pe alți indicatori pentru a evalua solvabilitatea și lichiditatea. De exemplu, managerii folosesc raportul dintre datorie și capital propriu. Raportul dintre datorii și capitaluri proprii este egal cu datoriile totale împărțite la totalul capitalurilor proprii și reflectă vulnerabilitatea organizației față de risc. Valoarea capitalului de lucru măsoară numerarul pe termen scurt și echivalează cu activele pe termen scurt, minus datoriile pe termen scurt.
Raportare financiară
Pentru întreprinderi, gestionarea ratelor de solvabilitate înseamnă a acorda o atenție suficientă elementelor care alcătuiesc indicatorii datoriilor și analizează modul în care acestea afectează rentabilitatea pe termen lung. De asemenea, înseamnă eliminarea treptată sau reducerea obstacolelor de operare care stau în calea gestionării riscurilor. Acestea includ depășiri ale costurilor și deficite bugetare, toate acestea făcând parte din rapoartele periodice de performanță. Cheltuielile nete și cheltuielile de exploatare sunt elemente ale situației veniturilor, în timp ce datoriile sunt componente ale bilanțului.
