Definiția Teoriilor Leadership

Cuprins:

Anonim

Conducerea este un element cheie în gestionarea eficientă. Toate formele de conducere sunt importante pentru organizație, de la managementul de rang la managementul de primă clasă. Indiferent dacă aveți o organizație mică sau o organizație mare, conducerea efectivă este esențială. Când liderii sunt eficienți, angajații sunt angajați, motivați și au performanțe ridicate.

Natura conducerii

Potrivit "Managementului Contemporan" de Gareth R. Jones și Jennifer M. George, conducerea este definită ca "procesul prin care un individ exercită influență asupra altor persoane și inspiră, motivează și dirijează activitățile pentru a ajuta la atingerea scopurilor grupului sau organizațional."

Liderii posedă putere și, ca rezultat, sunt capabili să influențeze oamenii. Există cinci tipuri de putere: puterea legitimă, puterea de recompensă, puterea coercitivă, puterea expertului și puterea de referent. Puterea legitimă este "autoritatea pe care un administrator o are în virtutea poziției sale în ierarhia unei organizații". Puterea recompensării este descrisă ca fiind "capacitatea unui iesle să dea sau să rețină recompense tangibile și intangibile". Puterea coercitivă este "capacitatea unui manager de a pedepsi pe alții". Puterea expertului este "puterea care se bazează pe cunoștințele, abilitățile și expertiza specială pe care un lider le posedă", iar puterea referentă este "puterea care vine din respectul, admirația și loialitatea subordonaților și colegilor".

Trasat și comportament Modele de leadership

Caracteristicile și trăsăturile contribuie la o conducere eficientă. Modelul trasat al conducerii se concentrează pe identificarea anumitor caracteristici care conduc la o conducere eficientă. Numai trăsăturile nu sunt suficiente pentru a crea un lider bun. Unii lideri eficienți nu posedă aceste trăsături, iar unii lideri ineficienți posedă aceste trăsături. Exemple de trăsături care se referă la conducerea eficientă sunt inteligența, cunoștințele, expertiza, dominația, încrederea în sine, energia ridicată, toleranța la stres, integritatea, onestitatea și maturitatea.

În modelul de comportament, în lideri se regăsesc două comportamente de bază: structura de examinare și inițiere. Considerația este un comportament care indică faptul că un manager respectă, îngrijește și are încredere în subordonații acestuia. Potrivit lui Jones și George, structura de inițiere este "un comportament pe care manageri se angajează să se asigure că munca se realizează, subordonații își îndeplinesc slujba acceptabil, iar organizația este eficientă și eficientă".

Modele contingente de leadership

Modelele contingente iau în considerare situația în care are loc conducerea. Modelele contingente reprezintă o combinație între trăsăturile și comportamentul managerului și situația particulară.

Exemple de modele de situație de urgență sunt modelul de contingență al lui Fiedler și teoria obiectivului căii lui House. Modelul de contingență al lui Fiedler este unic, deoarece explică de ce un lider este eficient în cadrul unei situații și nu celuilalt. Căile teoretice ale căilor teoretice ale casei sunt definite ca un "model de contingență al conducerii care propune ca liderii să poată motiva subordonații prin identificarea rezultatelor dorite, recompensându-i pentru performanțe ridicate și atingerea scopurilor de lucru cu aceste rezultate dorite și clarificând pentru ele căile care duc la atingerea scopurilor muncii."

Leadershipul transformator

Liderii transfrontalieri sunt cei care transformă organizarea și revitalizează și reînnoiesc operațiunile. Acești lideri sunt capabili să comunice subordonaților pentru a le face conștienți de importanța locurilor de muncă și a performanței lor față de organizația generală. Mai mult, ei ajută subordonații să devină conștienți de propriile nevoi de creștere personală.

Inteligența emoțională și conducerea

Inteligența inteligentă poate fi folosită pentru eficiența conducerii, cum ar fi încurajarea și sprijinirea creativității în rândul angajaților. Jones și George descriu inteligența emoțională ca fiind "starea de spirit a conducătorilor emoțiilor și emoțiilor la locul de muncă și capacitatea lor de a gestiona eficient aceste sentimente".