Nu există un singur tip de organizație. Întreprinderile pot evolua în mai multe moduri, în funcție de industrie și de modul în care conducerea dorește să dezvolte afacerea. Acest lucru a dus la o anumită cantitate de dualitate în organizații. Unele sunt mecanice, în timp ce altele sunt organice. Unii preferă structuri verticale mari cu multe straturi, în timp ce alții folosesc structuri plate care încurajează formarea încrucișată. O altă dualitate comună apare cu diferențierea și integrarea, două metode posibile pentru întreprinderi de a-și organiza operațiunile și proiectele.
Diferenţiere
Diferențierea se referă la modul în care o afacere se separă în componente cheie. Acest lucru este obișnuit în rândul companiilor mai mari; cu cât crește o societate mai mare, cu atât este mai diferențiată tendința de a deveni. Întreprinderile cu un grad mare de diferențiere conferă acestor componente separate o mare autonomie. Cultura de afaceri poate diferi semnificativ între departamentul IT și departamentul de marketing, de exemplu. O afacere trebuie să decidă dacă dorește să se diferențieze pe baza sarcinilor sau ofertelor de produse. Unele companii pot prefera să se împartă în sectoare care produc câte un singur produs și au centre de marketing și contabilitate funcționale pentru fiecare dintre aceste produse.
Integrare
Integrarea se referă la modul în care organizațiile colaborează între componentele lor. O afacere cu un grad ridicat de integrare poate avea diviziuni diferite, dar diviziile sunt strâns legate și nu tind să fie la fel de independente. Din perspectiva strategiei, o afacere își creează planurile și bugetele cu toate departamentele în minte și dispune de metode de comunicare pentru transmiterea acelorași instrucțiuni către fiecare componentă. Coalițiile și proiectele inter-departamentale sunt foarte frecvente în întreprinderile foarte integrate.
Factorii de timp
Timpul poate juca un rol important în diferența dintre diferențiere și integrare. Diferențierea tinde să fie permanentă. O afacere poate schimba modul în care este diferențiată de-a lungul timpului sau face modificări bruște, dar componentele sunt concepute în mod tipic pentru a fi separate pentru atâta timp cât există afacerea. Integrarea, pe de altă parte, este compusă din proiecte care nu tind să dureze atât de mult. O afacere poate crea o echipă prin integrare pentru a rezolva o anumită problemă; după aceea, acea echipă se dezbină. O altă echipă se formează pentru a rezolva o altă problemă. Acest lucru face ca integrarea să fie un concept mai flexibil decât diferențierea tipică stabilă.
Incertitudine
Într-o industrie extrem de incertă în care prețurile și interesul consumatorilor se pot schimba cu ușurință, integrarea tinde să fie mai frecventă, deoarece diferitele părți ale afacerii trebuie să colaboreze pentru a face față noilor provocări. Industriile care sunt mai stabile și mai ușor de anticipat tind să fie mai diferențiate.
