O strategie direcțională permite unei companii să precizeze principiile pe care dorește să le întruchipeze și obiectivele pe care încearcă să le atingă. Întreprinderile utilizează strategii direcționale ca model pentru direcționarea deciziilor și proceselor operaționale. Strategiile direcționale solicită managerilor să își concentreze eforturile și resursele operaționale asupra afacerii, atingând niveluri mai ridicate de creștere, susținând un mediu stabil sau impunând restricții bugetare, în funcție de nevoile și obiectivele companiei.
Formularea unei strategii direcționale
Înainte ca o companie să poată alege o strategie direcțională, managerii trebuie să evalueze în ce situație se află compania, unde doresc să meargă și ce resurse au la dispoziție. Articolele abstracte, cum ar fi declarația viziunii, declarația de misiune și rezultatele strategice dorite, trebuie să corespundă situației financiare actuale a companiei pentru a determina modul corect de acțiune. De exemplu, dacă o companie are puține resurse, un credit slab și o experiență minimă, este posibil să nu fie în cea mai bună poziție să urmeze o strategie de creștere.
Strategia de creștere
Companiile care urmăresc o strategie de creștere încearcă să urmărească noi piețe, să dezvolte noi produse și să găsească noi surse de venituri. O strategie de creștere verticală implică vânzarea de produse noi clienților existenți. Un exemplu al unei strategii de creștere verticale pentru un producător de băuturi răcoritoare ar fi să ofere alternative fără zahăr sau mai sănătoase pentru produsele lor standard. O strategie de creștere orizontală include căutarea de noi piețe pentru potențialii clienți. Compania de băuturi răcoritoare ar putea urmări, de asemenea, o strategie orizontală urmărind oportunități de marketing în străinătate.
Strategia de stabilitate
O strategie axată pe stabilitate se concentrează pe menținerea la minimum a schimbărilor operaționale și menținerea status quo-ului. Companiile pot urmări această strategie dacă au o marjă de profit stabilă și fiabilă și doresc să evite riscul care vine cu urmărirea unor noi oportunități. De asemenea, managerii pot opta temporar pentru o strategie de stabilitate, deoarece construiesc resurse pentru următorul proiect de expansiune. De exemplu, o companie de băuturi răcoritoare poate adopta o strategie de stabilitate dacă are profituri constante asupra băuturilor sale existente și va ține pasul cu introducerea unor noi arome.
Strategia de restrângere
Obiectivele unei strategii de reducere a costurilor sunt reducerea costurilor, reducerea produselor existente și reducerea forței de muncă a companiei. Ideea este că o reducere temporară va permite companiei să-și consolideze resursele și să revină înapoi atunci când condițiile sunt mai favorabile. Companiile pot opta pentru o strategie de restrângere din cauza recesiunii economice, a problemelor din întreaga industrie sau a problemelor interne. Compania de băuturi nealcoolice din exemplele anterioare poate opta pentru o strategie de reducere datorită scăderii cererii, costului crescut al ingredientelor sau problemelor de sănătate legate de produsele sale.
