Ca urmare a prăbușirilor unor companii precum Enron, nu este deloc surprinzător faptul că situațiile financiare au primit o atenție reînnoită. Situațiile financiare oferă detalii esențiale despre performanța unei companii, dar ele pot fi descurajante și confuze pentru persoanele care vor să le citească. Cu toate acestea, există unele elemente comune pe care ar trebui să le includă orice fișă financiară cu adevărat bine pregătită.
Reguli de contabilitate
Raportarea informațiilor financiare este menită să respecte principiile contabile general acceptate (GAAP). Aceste standarde US GAAP sunt în esență menite să ofere un set de concepte comune pentru contabili și alți profesioniști din industria financiară pentru a evalua practicile de afaceri ale unei companii. Deși aceste principii nu poartă forța legii, Comisia americană a Valorilor Mobiliare și a Bursei se așteaptă ca societățile cotate la bursă să respecte GAAP.
Înțelept și fiabil
Persoanele cu medii sau niveluri diferite de înțelegere pot fi nevoite să citească situațiile financiare, deci contabililor li se recomandă să facă limbajul acestor afirmații cât mai simplu posibil. Un alt element crucial este fiabilitatea: afirmațiile trebuie să nu conțină erori. Atunci când citiți una dintre aceste afirmații, profesioniștii din domeniul financiar ar trebui să poată prezenta cifre similare, chiar dacă folosesc metode diferite.
Relevante și materiale
Determinarea potențialului unei companii de la o situație financiară este dificilă fără fapte materiale și relevante. Relevanța se bazează pe informații despre așteptările anterioare și despre capacitatea de a prezice tendințele viitoare; aceste concepte respective se numesc valoare predictivă și valoare de feedback. Materialitatea, pe de altă parte, se referă la informații care ar putea afecta direct o decizie. Ambele idei reprezintă elemente esențiale pentru construirea unei rapoarte financiare solide.
Comparabile și consistente
Metodele de măsurare și de raportare ar trebui să fie similare, astfel încât să se asigure o metodă de evaluare consecventă a companiilor care lucrează într-o anumită industrie. Toate perioadele de raportare ar trebui să reflecte date consistente; abaterile ar trebui să decurgă din metodă, nu din performanță. Aceste standarde reflectă ipotezele contabile de bază care servesc ca o verificare suplimentară și echilibru prin eroare pe partea conservatoare a oricăror proiecții.
