Companiile utilizează instrumente de performanță financiară pentru a determina dacă strategiile de funcționare funcționează. Conducerea corporativă se bazează pe acestea pentru a proiecta succesul financiar și pentru a atenua efectul unor deficiențe în previziunile operaționale emise anterior. Prin compararea datelor prealabile cu informațiile actuale, managementul poate detecta erorile și poate ajusta datele de performanță ale perioadei actuale în funcție de condițiile economice și peisajul competitiv. Instrumentele financiare includ rapoarte contabile și valori de performanță.
Proforma declarații
Investitorii care se îndoiesc de capacitatea unei firme de a accesa piețele de capital revizuiesc adesea declarațiile pro forma ale companiei. Acestea sunt rapoarte contabile cu numere proiectate. Piețele de capital sunt numite și schimburi financiare și permit întreprinderilor să strângă fonduri.
Bugetele
Bugetarea este o tactică eficientă pentru o companie care dorește să reducă costurile de operare și să reducă cheltuielile excesive. Prin explorarea bugetelor corporatiste, conducătorii departamentelor pot analiza performanța financiară a fiecărei unități de afaceri și procesele individuale care generează numere mediocre.
Bilanțuri
În economia modernă, bilanțurile puternice sunt, în general, răspândite printre întreprinderile care generează în mod constant profituri și conduc nave strânse. Analizând un bilanț, investitorii pot calcula activele societății și le pot compara cu pasivele.
Metrici privind eficiența
Șefii unităților de producție se bazează pe măsurători de eficiență pentru a determina dacă strategiile lor dau rezultate, comparând planurile de operare cu rivalii. Exemplele includ raportul dintre cifra de afaceri și cifra de afaceri și cifra de afaceri, care este egală cu vânzările nete împărțite în conturi de încasat. Raportul de inventar / cifra de afaceri este egal cu costurile materialelor împărțite la inventar.
Declarații de venit
Conducerea corporatistă analizează declarațiile negative privind veniturile ca o oportunitate de învățare. Ei folosesc numere de performanță proaste ca referință pentru corectarea mecanismelor ineficiente. Rezultatele veniturilor includ veniturile și cheltuielile.
Metrici privind profitabilitatea
Jucătorii de schimb valutar se bazează pe ratele de profitabilitate pentru a determina firmele care ar putea scăpa de un scenariu economic rău. Aceste valori arată profituri nete și coerența cu care întreprinderile generează aceste câștiguri. Un exemplu este marja de profit net, care este egală cu venitul net împărțit la vânzări.
Declarații privind fluxurile de numerar
O situație a fluxurilor de trezorerie este un instrument eficient de a măsura mișcările de lichiditate ale unei companii într-o anumită perioadă, cum ar fi un trimestru sau un trimestru fiscal. Investitorii care trec prin acest raport urmăresc cu atenție trei elemente: fluxurile de numerar din operațiuni, investiții și activități de finanțare.
Indicatori de lichiditate
Companiile principale utilizează rapoarte de lichiditate pentru a anticipa nevoile de finanțare ale unităților de afaceri și ale segmentelor de activitate. Bazându-se pe analiza situației fluxurilor de trezorerie, directorii executivi evaluează cât de mult va avea nevoie compania în următoarele 12 luni. Ratele de lichiditate includ capitalul circulant, care este egal cu activele pe termen scurt, minus datoriile pe termen scurt. Metricul măsoară disponibilitatea în numerar pe termen scurt.
Siguranță
Indicatorii de siguranță sunt barometre cheie în gestionarea datoriilor. Companiile le folosesc pentru a înțelege modul în care activitățile de operare se pot îndrepta în scenariile cele mai nefavorabile și cele mai bune. Un exemplu este raportul datorie-capitaluri proprii, care măsoară vulnerabilitatea unei companii la risc. Valoarea metrică este egală cu pasivele totale împărțite la totalul capitalurilor proprii.
