Diferența dintre o societate deținută îndeaproape și cea deținută public se bazează pe mărimea grupului de proprietate. Toate societățile sunt deținute de grupuri de investitori. O afacere stăpânită are doar câțiva acționari. Prin contrast, orice investitor cu fondurile necesare poate cumpăra acțiuni într-o firmă publică și poate deveni proprietar. Statutul unei companii ca fiind deținut îndeaproape sau public afectează multiple aspecte, inclusiv supravegherea reglementară, prețul acțiunilor și chiar modul în care este gestionată firma.
Corporația Clădită
O societate aflată în stradă este una cu un număr limitat de acționari. Investitorii într-o companie deținută îndeaproape fac puține tranzacții pe acțiuni și dețin adesea acțiuni de zeci de ani. De asemenea, numite corporații închise, întreprinderile aflate în strânsă colaborare sunt uneori listate pe bursele de valori sau pe piețele extrabursiere. Atunci când o companie deținută îndeaproape nu este listată pe aceste piețe, ea este considerată o companie privată.
O caracteristică a corporațiilor aflate în strânsă legătură este faptul că acționarii majoritari exercită un control mai mare decât cel pe care îl vedeți de obicei în firmele publice. Acest lucru poate produce un anumit grad de stabilitate, deoarece politica este determinată pe baza impactului său asupra afacerii, și nu asupra impactului asupra prețurilor acțiunilor.
Definirea entității tranzacționate public
O entitate tranzacționată public începe ca o societate privată. Dacă proprietarii decid să ia publicul ferm, aceștia fac acest lucru folosind o ofertă publică inițială. Compania trebuie să îndeplinească cerințele de reglementare și să ia măsuri pentru ca acțiunile să fie listate și tranzacționate pe o piață de schimb valutar sau pe piețe extrabursiere. Odată ce o societate a devenit publică, numărul de acționari nu mai este limitat. Investitorii într-o firmă tranzacționată la nivel public pot număra în zeci de mii sau mai mult. Firmele publice deseori continuă să strângă capital după o IPO prin emiterea mai multor acțiuni pe care membrii publicului le pot cumpăra. Proprietatea inițială are mai puțin control asupra companiei
Comisia pentru valori mobiliare și burse reglementează în mod strict societățile cotate la bursă. Acestea trebuie să prezinte rapoarte financiare și să publice un raport anual pentru investitori, precum și să prezinte rapoarte periodice la SEC. De asemenea, o companie publică trebuie să respecte standardele și regulile burselor de valori pe care este listată.
Companie privată vs. publică
Atunci când proprietarii construiesc o companie, ei se confruntă cu alegerea de a rămâne o corporație deținută îndeaproape sau de a merge publice. Există avantaje în orice fel. Cu o companie privată sau închisă, există doar câțiva investitori care dețin o majoritate a acțiunilor și astfel controlează firma. Deoarece acțiunile nu sunt tranzacționate pe piața deschisă, prețurile acțiunilor pot fi mai stabile.
În consecință, deciziile sunt luate din motive economice. Supravegherea de reglementare nu este la fel de extinsă, ceea ce le oferă managerilor mai mult timp să se concentreze asupra conducerii firmei. De asemenea, facilitează confidențialitatea informațiilor despre companie.
Cel mai evident stimulent pentru a lua publicul unei companii este accesul la piețele de capital. Odată ce acțiunea se tranzacționează pe piețe deschise, compania poate să acumuleze noi capitaluri prin emiterea mai multor acțiuni. Volumul mai mare de tranzacționare poate face stocul mai atractiv pentru investitori, deoarece crește lichiditatea și face mai ușor să știe ce este valoarea de piață a acțiunilor. Cu toate acestea, o societate publică trebuie să se ocupe de persoane din afară care pot vota la reuniunile acționarilor și au dreptul la documente și notificări privind activitățile afacerii.
Mergând privat
Uneori, proprietarii și conducerea unei corporații tranzacționate public aleg să revină la un model de proprietate închisă sau privată. Acest lucru se face prin achiziționarea acțiunilor restante ale companiei și prin scoaterea acesteia din urmă în schimburi. Acest curs poate elibera managerii, deoarece nu mai trebuie să țină un ochi pe cotația zilnică de stoc. Este mai ușor să eviți preluările forțate de către străini. Poate că cel mai mare avantaj potențial îl reprezintă faptul că managementul are mai multă libertate de a-și asuma riscuri și de a se angaja în proiecte pe termen lung care au un potențial de creștere ridicat.
