Procedurile contabile sunt principalele politici pe care conducerea corporatistă le stabilește pentru a derula în mod eficient activitățile de operare. Conform manualului de proceduri contabile generale al Universității Duke, politicile contribuie la asigurarea faptului că personalul deține cunoștințele financiare necesare pentru a îndeplini sarcinile în mod satisfăcător. Cele mai importante proceduri de operare contabile privesc contabilitatea, salarizarea, raportarea fiscală, gestionarea activelor fixe și raportarea financiară.
Identificare
Un manual de politică contabilă corporativă scoate în evidență diversele etape, controale și metodologii pe care conducătorii departamentelor le folosesc pentru a-și conduce afacerile. Un control este un set de directive pe care un șef al segmentului le pune în aplicare pentru a stopa deșeurile și fraudele în activitățile de exploatare. Instrucțiunile ajută de asemenea la prevenirea disfuncționalităților tehnologice și a inadvertențelor în rapoartele financiare.
Semnificaţie
Personalul de contabilitate corporativă se bazează pe îndrumarea conducerii superioare pentru a-și îndeplini sarcinile în mod adecvat. Fără politici adecvate în procesul de înregistrare și raportare a tranzacțiilor, o firmă poate suferi pierderi rezultate din furt sau erori de operare. De exemplu, un contabil necalificat poate să se bazeze pe politicile contabile ale unei companii pentru a debita și credita conturile corecte.
Contul și manipularea numerarului
Politicile de gestionare a conturilor și a numerarului se referă la activitățile de contabilitate și la măsurile pe care organizația le ia pentru a preveni furtul de numerar. Aceste politici asigură că debitorii debitează și creditează conturile financiare corecte la înregistrarea tranzacțiilor. Conturile financiare includ active, pasive, elemente de capital, venituri și cheltuieli. Procedurile de gestionare a numerarului privesc modul în care personalul contabil gestionează încasările de numerar (de la clienți) și plățile (către furnizori).
Politici de salarizare
Companiile stabilesc politici de salarizare pentru a-și plăti forța de muncă efectiv și la timp. Politicile nu numai că ajută un angajat să plătească lucrătorii în conformitate cu acordurile de muncă, ci și permite firmei să se conformeze legilor și reglementărilor. La fel de important, procedurile de salarizare permit companiilor să își îndeplinească mandatele fiscale cu privire la raportarea impozitelor pe salarii.
Monitorizarea imobilelor, a instalațiilor și a echipamentelor
"Imobilizări corporale" sau PPE este un grup de conturi al bilanțului care reprezintă activele pe termen lung ale unei companii, cunoscute și ca resurse corporale sau fixe. Monitorizarea EIP este un exercițiu important, deoarece activele fixe reprezintă, în general, porțiuni mari ale bilanțurilor corporative. Procedurile EIP se referă în mod obișnuit la integritatea fizică a activelor corporale și la raportarea la amortizare. Deprecierea este un mecanism care permite unei companii să recupereze costul unui activ corporal pe parcursul mai multor ani.
Raportarea fiscală
Politicile de raportare fiscală ajută companiile să adere la indicațiile Serviciului intern de venituri. Politicile nu se referă numai la conformitatea cu reglementările IRS, ci se referă și la raportarea fiscală la nivel de stat.
Raportare financiară
Politicile de contabilitate și raportare financiară corporativă oferă fundația conceptuală pe baza căreia personalul întocmește situații financiare. De fapt, politicile oferă îndrumările necesare pentru a raporta date de operare corecte managementului, investitorilor și publicului. Un set complet de situații contabile include o situație a situației financiare, o situație a profitului și a pierderii, o situație a fluxurilor de trezorerie și o situație a rezultatului reportat.
