Fondurile interne de finanțare, cum ar fi numerarul obținut din bugetul de funcționare al întreprinderii sau veniturile din capital pentru finanțarea unui proiect sau extindere, pot fi cea mai simplă formă de finanțare; acest lucru permite companiei să ia decizii rapid, evitând așteptarea aprobării finanțării și evitând costul plății dobânzilor sau a dividendelor. Cu toate acestea, acest tip de finanțare are dezavantaje importante care pot însemna că nu este întotdeauna cea mai bună alegere.
Nevoile de capital
Principala preocupare cu finanțare internă este că, atunci când iei bani din bugetul de funcționare sau din capital, te lasă cu mai puțini bani pentru a gestiona cheltuielile zilnice. În acest fel, utilizarea surselor interne de finanțare pentru eforturile companiilor poate concura cu bugetele deja existente. Din acest motiv, investiția internă este de obicei folosită pentru a finanța proiecte mici și investiții, în care costurile sunt reduse, rambursarea rapidă, iar randamentul estimat este semnificativ.
Cerințe de cunoaștere
Atunci când o companie evaluează dacă va folosi o finanțare internă pentru ceva, trebuie să fie capabilă să estimeze cu o precizie rezonabilă costurile reale ale proiectului și să ofere o prognoză corectă pentru recuperarea investiției. De asemenea, trebuie să determine dacă randamentul este suficient de adecvat pentru a justifica tipul de investiție; nivelul minim acceptabil al rentabilității este denumit "rata de obstacol". Precizia acestor calcule depinde de cât de bine poate compania să își estimeze costurile, să prezică tendințele și să gestioneze bugetul prezentat. Atunci când o companie solicită finanțare externă, cum ar fi un împrumut, aceste calcule și cifre sunt examinate deoarece creditorul ar pierde dacă societatea a constatat mai târziu că nu ar fi putut rambursa datoria; finanțarea internă nu are acest "audit secundar".
Beneficiile fiscale
În plus, există și alte avantaje ale finanțării externe pe care sursele interne de finanțare nu le au, cum ar fi beneficiile fiscale ale datoriei externe. Interesul pe care compania îl plătește pentru datoria externă este deductibil fiscal, la fel ca și amortizarea oricăror active achiziționate. Din acest motiv, cu cât rata de impozitare a unei societăți este mai ridicată, cu atât mai mult va fi finanțarea sau datoria externă în structura sa de capital.
Disciplina
Mai mult, finanțarea internă este atât de ușoară încât duce la o lipsă de disciplină. Compania riscă să devină ineficientă sau chiar plăcută, cu excepția cazului în care monitorizează cu strictețe investiția, bugetul proiectului și orice creștere a câștigurilor care rezultă din proiect. Aceste acțiuni ar fi, în mod normal, necesare în cazul în care societatea a preluat datorii, cum ar fi un împrumut sau o finanțare externă folosită, cum ar fi emisiunea de acțiuni.
