În fiecare afacere specială, există două categorii majore de surse de capital: surse interne, cum ar fi profituri reținute și surse externe, cum ar fi împrumuturi bancare și debite. Sursele externe de finanțare implică faptul că întreprinderea va datora finanțări instituțiilor sau persoanelor externe. Aceste surse de finanțare au avantajele lor, însă dezavantajele acestora trebuie luate în considerare cu atenție înainte de a le obține.
Economii mai mari de scară
Întreprinderile mai mari sunt mai eficiente pe piață decât cele mai mici. Ei au o putere mai mare de a negocia cu furnizorii și pot crește costurile fixe.Când se întâmplă acest lucru, întreprinderea are cheltuieli mai mici pe unitate de producție de bunuri și astfel întreprinderea are o margine în piață. Sursele externe de finanțare, prin urmare, fac o întreprindere să crească într-o măsură mai mare până la un punct în care poate concura în mod adecvat cu alte firme de pe piață.
O creștere mai rapidă
Orice antreprenor sau societate necesită resurse externe de capital și nu se poate baza exclusiv pe fonduri interne. Sursele externe de finanțare ajută foarte mult o companie să se extindă și astfel să opereze pe o scară mai largă. Împrumutarea banilor pentru extinderea finanțării poate ajuta o companie să răspundă cererii de pe piață sau să se poziționeze mai bine pe piață. Scara mai mare implică o piață mai mare, întrucât serviciile și bunurile pot fi acum oferite mai multor clienți.
Costuri ridicate
Eventualele costuri suportate pentru obținerea ajutorului financiar extern reprezintă un factor major care trebuie luat în considerare. O companie sau un antreprenor poate fi forțată să obțină ajutor financiar din surse externe care percep rate ridicate ale dobânzii. Când se întâmplă acest lucru, înseamnă că o mare parte din bani pe care întreprinderea o face este folosit pentru a plăti datoria datorată împrumutului, ceea ce ar putea încetini creșterea economică.
Pierderea de proprietate
Pentru corporații, capitalul din surse externe poate proveni din emiterea de noi acțiuni. Eliberarea de noi acțiuni poate însemna că proprietarul corporației își pierde o parte din puterea sau chiar proprietatea. Pierderea de proprietate poate însemna și pierderea controlului asupra unora dintre factorii de decizie în afaceri.
