Stabilitatea economică înseamnă că economia unei regiuni sau a unei țări nu prezintă fluctuații mari în ceea ce privește măsurile cheie ale performanței economice, cum ar fi produsul intern brut, șomajul sau inflația. Mai degrabă, economiile stabile demonstrează o creștere modestă a PIB-ului și a locurilor de muncă, menținând în același timp o inflație la un nivel minim. Politicile economice guvernamentale încearcă o creștere economică stabilă și prețuri, în timp ce economiștii se bazează pe mai multe măsuri pentru măsurarea nivelului de stabilitate.
Caracteristicile unei economii stabile
O economie stabilă demonstrează o creștere constantă și gestionabilă a PIB-ului și a ocupării forței de muncă. Creșterea gestionabilă înseamnă că economia crește într-un ritm susținut, care nu declanșează presiuni inflaționiste, duc la creșterea prețurilor și afectează în mod negativ profiturile companiilor.
O economie care arată o creștere constantă pentru un sfert al anului, urmată de un declin puternic al PIB sau de o creștere a șomajului în trimestrul următor, indică instabilitatea economică. Crizele economice, cum ar fi criza globală a creditelor din 2008, provoacă instabilitate economică mondială, scăderea producției, ocuparea forței de muncă și alte măsuri de sănătate economică.
Măsurile cheie ale stabilității economice
O economie națională modernă este prea complexă pentru a rezuma într-o singură măsură, însă mulți economiști se bazează pe PIB ca un rezumat al activității economice. Modificările în PIB în timp oferă o măsură a stabilității. PIB-ul măsoară producția totală a economiei unei națiuni în termeni monetari ajustați la inflație.
Alte măsuri de stabilitate economică includ prețurile de consum și rata națională a șomajului. Agențiile guvernamentale colectează date lunare și trimestriale privind activitatea economică, permițând factorilor politici și economiștilor să monitorizeze condițiile economice și să răspundă în momente instabile.
Alte măsuri economice
Cursurile de schimb valutar și prețurile mondiale la bursă oferă, de asemenea, măsuri utile de stabilitate economică, potrivit unui bilanț al Fondului Monetar Internațional. Volatile volatile ale ratelor de schimb și ale piețelor financiare au ca rezultat investitori nervoși, ceea ce a dus la o creștere economică mai redusă și la un nivel mai scăzut al vieții.
FMI recunoaște că o anumită instabilitate este inevitabilă într-o economie dinamică, însă declară că provocarea cu care se confruntă guvernele din întreaga lume este de a minimiza instabilitatea fără a împiedica capacitatea economiei de a îmbunătăți nivelul de trai prin creșterea productivității și a creșterii locurilor de muncă.
Politica economică guvernamentală
În cazul în care variațiile ascuțite ale PIB, șomajul, inflația și alte măsuri indică condiții instabile, guvernele răspund frecvent cu măsuri de politică fiscală și monetară. Economiștii, cum ar fi Gregory Mankiw de la Harvard, se referă la aceste acțiuni ca politică de stabilizare.
Atunci când PIB-ul scade, de exemplu, guvernele își pot mări cheltuielile pentru bunuri și servicii pentru a stimula economia, în timp ce băncile centrale pot reduce ratele dobânzilor pentru a ușura accesul la credite pentru întreprinderi și persoane fizice. Dacă economia arată instabilitate în cealaltă direcție, extinzându-se într-un ritm care ar putea declanșa inflația, băncile centrale ar putea crește ratele dobânzilor pentru a reduce oferta monetară a națiunii și pentru a aduce presiunile inflaționiste sub control.
