Principiile contabile general acceptate sau GAAP specifică balanța naturală a conturilor și informează companiile dacă un anumit cont ar trebui să aibă un sold de credit sau de debit. Conturile financiare diferă de la active și pasive la elemente de capital, venituri și cheltuieli. Comisia pentru valori mobiliare și de schimb din S.U.A. identifică echilibrarea contului ca o caracteristică centrală a rapoartelor financiare solide.
Balanța contului
În contabilitate, activele și cheltuielile au, de obicei, un sold debitor, ceea ce înseamnă că un contabil responsabil corporativ le debitează pentru a mări sumele contului. Veniturile, elementele de capital și pasivele au un sold de credit, astfel încât contabilul creditează aceste conturi pentru a le mări. Orice modificare a acestei ordini normale de lucruri generează inexactități în procesul de păstrare a evidenței și ar putea duce la situații financiare cu sarcină eronată. De exemplu, în cazul în care un contabil creditează eronat contul de cheltuieli de asigurare pentru a înregistra o primă, această intrare subestimează valoarea cheltuielilor de asigurare raportate în situația profitului și pierderii. Mijloacele de înțelegere reprezintă mai puțin semnificative sau reducând valoarea unui element contabil.
Raportare financiară
Pentru a câștiga încrederea publicului și a investitorilor, o companie trebuie să înregistreze în mod corespunzător tranzacțiile și să raporteze datele de performanță la sfârșitul unei perioade date, cum ar fi un trimestru sau un an fiscal. Raportarea exactă necesită o revizuire amănunțită a balanțelor contului. Un set complet de rapoarte financiare include o situație a modificărilor capitalurilor proprii, o situație a veniturilor, o situație a fluxurilor de trezorerie și o situație financiară, cunoscută și sub denumirea de bilanț.
Instrucțiuni de audit
Auditorii externi se ocupă de înregistrările unei companii pentru a evalua corectitudinea numerelor de performanță, acordând atenție fiecărui cont principal pentru a-și stabili soldul. Revizorii corporativi privesc subconturile din interior și din exterior pentru a înțelege tranzacțiile care au făcut-o în contul principal. De exemplu, un auditor poate să vadă contul care trebuie plătit în bilanț și să identifice toate intrările din jurnal care au condus la soldul contului. Aceasta reprezintă o abordare "în exterior". În acest scenariu, o revizuire "din afară" ar face călătoria analitică opusă.
Implicarea personalului
În contextul corporativ, personalul care asigură disponibilitatea contabilă a conturilor include contabili, contabili și manageri financiari. Controlorul de cheltuieli și autoritățile de supraveghere bugetară ajută de asemenea la evidența și raportarea.
