O societate este considerată o filială a unei alte societăți dacă această a doua societate, mamă, exercită un control substanțial sau total asupra filialei. Relația exactă și metodele contabile pe care le utilizează afectează în mod direct modul în care părintele tratează dividendele subsidiare. Cele trei metode aplicabile sunt metoda de capitaluri proprii, opțiunea de raportare a valorii juste a metodei punerii în echivalență și metoda de consolidare.
Dividende creanțe
Pentru persoanele fizice sau societățile cu investiții relativ mici în alte companii, plata dividendelor este tratată ca venit. Compania care primește cărțile de plată debitează contul de încasări a dividendelor și un credit în contul de venituri din dividende pentru plata. Destinatarul înregistrează această tranzacție atunci când câștigă drepturile la plată. Aceste drepturi provin din deținerea acțiunilor la data înregistrării. Când societatea primește numerarul la data plății, înregistrează un debit în contul de numerar și un credit către contul de dividende de încasat pentru plata.
Metoda capitalului propriu
Metoda punerii în echivalență se aplică atunci când societatea-mamă deține 20-50% din acțiunile comune ale filialei. Societatea-mamă trebuie să aibă o influență substanțială asupra filialei pentru aplicarea metodei punerii în echivalență. Compania mamă înregistrează costul de achiziție al acțiunilor comune ale filialei prin debitarea investiției în contul subsidiar și prin creditarea contului de numerar. Atunci când filiala plătește un dividend, societatea-mamă își reduce investiția în filială cu suma dividendelor. Pentru a face acest lucru, societatea-mamă introduce o debitare a contului de încasat din dividende și un credit pentru investiția în contul subsidiar în ziua lucrătoare de la data înregistrării. Compania mamă raportează efectele acestei tranzacții asupra bilanțului său.
Opțiunea valorii juste
Consiliul de Standarde de Contabilitate Financiară a creat opțiunea valorii juste la metoda punerii în echivalență în 2007. Are mai multe consecințe contabile, dar majoritatea solicită societății-mamă să își valorifice investiția într-o filială la valoarea de piață corectă actuală. Această valoare este de obicei prețul de tranzacționare al acțiunilor filialei. În scopuri contabile, societatea-mamă își reduce investiția în filială cu suma dividendelor, dar recunoaște dividendul drept venit. Compania mamă raportează efectele dividendului asupra bilanțului său și asupra situației veniturilor.
Metoda consolidată
Rapoartele financiare sunt consolidate atunci când societatea-mamă deține majoritatea acțiunilor filialei. Consolidarea este un proces complex de contabilitate care îmbină întreaga interacțiune dintre societatea-mamă și filială. În contabilitate consolidată, plățile dividendelor sunt considerate transferuri interne de numerar și nu sunt raportate în declarațiile publice.
