Contabilitatea financiară și regulile de raportare impun ca întreprinderile să respecte o anumită ordine atunci când prezintă situațiile financiare. Aceste norme includ standardele internaționale de raportare financiară sau IFRS și principiile contabile general acceptate sau GAAP. Organizațiile non-profit, cum ar fi agențiile guvernamentale și instituțiile academice, trebuie să prezinte date de operare în conformitate cu standardele guvernamentale general acceptate.
Bilanț
Un bilanț corect ordonat indică activele corporative după lichiditate și pasive după scadență. Cu alte cuvinte, raportul prezintă mai întâi cele mai lichide active și indică datoriile care devin exigibile pe termen scurt. Un activ lichid este o resursă pe care proprietarul o poate vinde rapid și fără pierderi semnificative de valoare. Pe lângă numerarul, care este, în esență, cel mai lichid activ, alte resurse lichide includ conturile de încasat și stocurile. Activele pe termen lung - cele mai puțin lichide - includ terenurile, echipamentele și fabricile de producție. Pasivele cu o scadență mai scurtă includ salariile, impozitele și conturile de plătit. Datoriile cu o fereastră de rambursare pe termen lung includ obligațiuni de plătit și note datorate.
Adeverinta de venit
Standardele GAAP și IFRS recomandă ca o afacere să își prezinte declarația de venit utilizând o comandă în mai multe etape sau un format în mai multe etape. Într-o declarație a veniturilor în mai multe etape, afacerea prezintă cheltuielile de funcționare și veniturile într-o singură secțiune și elementele nefuncționare în alta. Compania calculează apoi veniturile din exploatare prin scăderea tuturor cheltuielilor din venituri. În cele din urmă, determină venitul net prin scăderea impozitelor din veniturile din exploatare. Într-o situație a veniturilor într-o singură etapă, afacerea arată toate cheltuielile într-o singură secțiune și toate veniturile în altul. Acest format nu determină natura elementului de cheltuieli sau venituri.
Extrasul de cont
O situație a fluxurilor de trezorerie este, de asemenea, cunoscută ca un raport de lichiditate sau o situație a fluxurilor de trezorerie. Normele contabile impun ca o întreprindere să urmeze o comandă specifică de prezentare a datelor privind lichiditățile, în special pe baza naturii tranzacției. Firma trebuie să indice fluxurile de trezorerie din activitățile de exploatare separat de fluxurile de numerar din activitățile de investiții și din fluxurile de trezorerie din activitățile de finanțare. Contabilii companiei trebuie să eticheteze în mod corespunzător fiecare secțiune pentru a arăta investitorilor modul în care compania își cheltuiește banii și cât de mult economisește pentru investiții viitoare.
Declarația câștigurilor reținute
O situație corectă a rezultatului reportat începe cu soldul inițial al capitalurilor proprii și se încheie cu soldul final al capitalurilor proprii. Pentru a determina soldul final, contabilii financiari trebuie să adauge sau să scadă anumite elemente, în funcție de tranzacție. Contabilii trebuie să adauge la începutul soldului capitalurilor proprii elemente precum venitul net, câștigurile reținute și emisiunea de acțiuni. Acestea scad sumele aferente rascumpararilor de actiuni si platilor de dividende.
