Întreprinderile pot avea mai multe funcții, linii de produse sau servicii furnizate, dar concentrându-se pe o activitate de bază a companiei, ajută la menținerea resurselor și a angajaților-cheie. Fie că este vorba de o brutărie specializată în plăcinte de casă sau de un producător german de mașini, înțelegerea funcției de bază ajută o afacere să funcționeze mai optim și oferă o marjă competitivă.
Strategia de determinare
Înainte ca o companie să se poată concentra asupra activității sale de bază, trebuie să o definească mai întâi. Atunci când utilizează strategia de determinare, firmele analizează fiecare unitate de afaceri prin punctele forte, punctele slabe și sinergia acesteia. Sinergia este definită de unitățile de afaceri care într-un fel se completează reciproc. Completarea unităților de afaceri înseamnă că managerii pot concentra și aplica teorii similare în fiecare fază a afacerii, ceea ce este un rezultat dorit în strategia de bază a afacerii. Managerii examinează diferitele produse și / sau servicii pentru a determina cele care se completează reciproc în ceea ce privește structura, poziționarea, baza de clienți, necesitățile de producție și de capital și fluxurile de venituri.În cele din urmă, activitățile lor de afaceri vor fi comparate cu cele care sunt cele mai viabile din punct de vedere strategic, devenind astfel nucleul afacerii.
Strategia generică a lui Porter
Strategia generică a lui Porter este o formă de strategie de poziționare și este utilizată de companii pentru a decide cum se vor distinge de concurenții lor. În cadrul acestei strategii, poziționarea unei firme este determinată de avantajele de cost față de diferențierea produselor. Aceștia pot alege o strategie de conducere a costurilor în care firmele se disting de concurenți prin stabilirea prețurilor lor mai mari sau mai mici decât piața. Sau pot alege o strategie de diferențiere în cazul în care creează un produs mai unic decât cel al concurenților lor. În cele din urmă, firmele pot utiliza o strategie de concentrare în care își concentrează eforturile pe o piață de nișă sau segmentată. În această strategie, prețul este mai puțin un factor, deoarece scopul este să fie specializat.
Strategia centrală de dezvoltare
Folosirea strategiei pentru a construi pe principalele funcții de afaceri poate adăuga valoare internă sau externă. Managerii pot dezvolta elemente interne pentru a face o funcție de afaceri mai optimă. Strategii precum îmbunătățirea sistemelor de distribuție, schimbarea sistemelor operaționale sau extinderea geografică pot face din funcțiile afacerii mai rentabile. De exemplu, un producător de mașini ar putea beneficia de o nouă instalație care să se deschidă într-un oraș mai rentabil. În mod opus, o firmă ar putea să se concentreze asupra adăugării valorii externe, care ar fi valoarea obținută de clienți. Prin adăugarea serviciilor de asistență pentru clienți sau a componentelor de produse modernizate, acestea pot ridica valoarea percepută de client, rezultând un avantaj competitiv. Un exemplu în acest sens ar fi același producător de autovehicule care dezvoltă și oferă clienților lor o nouă caracteristică de siguranță, atât de inovatoare încât le poziționează mai mult decât concurența lor în valoare.
Strategie de extindere
Parteneriatele, investițiile străine directe, achizițiile și fuziunile sunt inima strategiei de extindere. Firmele care caută produse sau servicii complementare, care nu sunt fabricate internă, le pot găsi prin parteneriate cu companii din afara. Acest lucru poate fi la fel de riscant ca o achiziție, în cazul în care o companie mai mare achiziționează o companie mai mică specializată într-un anumit produs conex, cum ar fi un producător de automobile care achiziționează un nou producător de MP3-uri pentru a-și include exclusiv tehnologia în automobilele lor. Dar parteneriatele nu trebuie să fie atât de riscante. O firmă ar putea de asemenea să opteze pentru un parteneriat co-branded cu o altă companie, fiecare păstrând propriile linii de produse, structura operațională și informații despre marcă. De exemplu, un producător de plăcintă ar putea avea un parteneriat cu o franciză cu lanț de cafea, pentru a-și vinde produsul în marcă.
Strategia de redefinire
Este normal ca, după ce o afacere și-a definit activitatea de bază, ei o revizuiesc și o raționalizează pe măsură ce trece timpul. La urma urmei, economiile și piețele se schimbă pe măsură ce noile oportunități și amenințări sunt la suprafață. O companie matură ar putea decide că trebuie să își extindă afacerea de bază pentru a atinge un nou nivel al creșterii companiei. Pe de altă parte, o scădere a pieței ar putea să-i revoce activitățile înapoi la funcții esențiale (și mai segmentate) de afaceri. Strategia de redefinire ține seama de faptul că un nucleu al unei afaceri nu este un lucru static și că trebuie mereu să se schimbe în funcție de timp. Monitorizarea constantă a punctelor forte și a punctelor slabe ale activității principale poate ajuta managerii să identifice oportunități și să combată orice amenințare.
