Contabilitatea este sistemul de înregistrare, clasificare și sumarizare a informațiilor financiare astfel încât utilizatorii informațiilor să poată lua decizii economice pe baza acestora. Contabilitatea a început ca un simplu sistem de jetoane de lut pentru a urmări mărfurile și animalele, dar sa dezvoltat pe parcursul istoriei într-o modalitate de a urmări tranzacțiile complexe și alte informații financiare.
Contabilitate timpurie
Contabilitatea își are rădăcinile în cea mai veche istorie a civilizației. Odată cu creșterea agriculturii și a comerțului, oamenii aveau nevoie de o modalitate de a urmări bunurile și tranzacțiile. În jurul anului 7500 î.H., mesopotamienii au început să utilizeze token-uri de argilă pentru a reprezenta bunuri, cum ar fi animale, unelte, produse alimentare sau unități de cereale. Acest lucru ia ajutat pe proprietari să urmărească proprietatea. În loc să numărăm capete de bovine sau bușe de grâu ori de câte ori cineva era consumat sau comercializat, oamenii puteau pur și simplu să adauge sau să scadă jetoanele. Diferite forme au fost folosite pentru diferite bunuri. În jurul anului 4000 î.H., sumerienii au început să introducă aceste jetoane în plicuri de lut sigilat. Fiecare simbol ar fi ștampilat în lutul exterior al plicului, astfel încât proprietarul să știe câte jetoane erau înăuntru, dar tokenurile însele ar fi păstrate în siguranță de la manipulare sau pierdere. Această practică de presare a jetoanelor în lut poate fi cea mai veche geneză de scriere. Câteva sute de ani mai târziu, au început să fie folosite jetoanele mai complexe. Aceste jetoane aveau marcaje speciale pentru a desemna diferite unități sau tipuri de bunuri. Începând cu anul 3000 î.H., chinezii au dezvoltat abacul, un instrument de numărare și de calcul.
Contractele de contabilitate cu dublă intrare și Luca Pacioli
De-a lungul multor istorii antice și Evul Mediu, contabilitatea a rămas o afacere destul de simplă. Adoptarea monedelor a însemnat că contabilitatea se ocupa acum mai degrabă de bani decât de bunuri reale, dar contabilitatea cu intrări unice, asemănătoare cu cea utilizată în registrele moderne de verificare, a fost folosită pentru a urmări schimbul de bani, unde a mers și cine datorează ce. În timpul și după cruciade, piețele comerciale europene au deschis comerțul din Orientul Mijlociu, iar comercianții europeni, în special în Genova și Veneția, au devenit din ce în ce mai bogați. Aveau nevoie de o modalitate mai bună de a urmări sume mari de bani și de tranzacții complexe, ceea ce a dus la dezvoltarea de contabilitate cu dublă intrare. Registrul cu evidență contabilă înseamnă că fiecare tranzacție este înregistrată cel puțin de două ori, ca debit dintr-un cont și un credit în altul. În 1494, un călugăr și matematician franciscan pe nume Luca Pacioli a publicat o carte matematică intitulată Summa de aritmetică, geometrie, proporție și proporționalitate, care conținea o descriere a contabilității cu dublă intrare. Pe măsură ce popularitatea cărții a crescut, contabilitatea cu dublă intrare a început să măture Europa, deoarece comercianții și-au dat seama ce un instrument valoros le-a dat pentru a urmări informațiile financiare detaliate. Pentru această realizare, Luca Pacioli este deseori numită "Părintele contabilității". Totuși, la acest moment al istoriei, contabilitatea nu era încă o profesie specifică, ci o prelungire a îndatoririlor clerice ale scribilor, oficialilor, bancherilor și comercianților.
Revoluția industrială și creșterea nivelului de contabilitate profesională
Odată cu apariția Revoluției Industriale la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XIX-lea, contabilitatea sa dezvoltat în continuare și a devenit proprie ca profesie. Practica de contabilitate a costurilor a devenit prevalentă deoarece proprietarii de afaceri și managerii au căutat să înțeleagă cât de bine să-și facă afacerile cât mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Josiah Wedgwood, proprietarul faimoasei fabrici de articole de ceramica engleza, a fost printre primii care au folosit contabilitatea costurilor pentru a intelege ce au cheltuit banii companiei si pentru a elimina cheltuielile inutile. Cu noua complexitate a contabilității și creșterea cererii de contabilitate exacte, oamenii au început să se specializeze în contabilitate, devenind astfel primii profesioniști contabili publici. Unele firme de contabilitate care sunt încă în funcțiune astăzi au fost înființate la mijlocul secolului al XIX-lea.William Deloitte și-a deschis firma în 1845, iar Samuel Price și Edwin Waterhouse și-au deschis afacerea comună în 1849.
Contabilitate profesională modernă
Astăzi, contabilitatea este o afacere la rândul ei, cu mii de practicieni din întreaga lume și un număr mare de organizații profesionale și orientări oficiale pentru a codifica practicile și cerințele. În special în Statele Unite, în timpul Marii Depresiuni, au fost făcute cerințe pentru o mai bună standardizare a practicilor contabile și un set de coduri de orientări profesionale. În prezent, principiile contabile general acceptate sau GAAP stabilesc standardele prin care contabilii publici trebuie să facă afaceri. Fiecare țară are un set similar de orientări contabile.
Contabilitate specializată
Datorită naturii complexe a sistemului economic actual, s-au dezvoltat ramuri specializate de contabilitate. În plus față de contabilitatea financiară tradițională, există acum subdiviziuni, cum ar fi contabilitatea fiscală, contabilitatea de gestiune, contabilitatea slabă, contabilitatea fondurilor și contabilitatea proiectelor. Sunt necesare profesioniști contabili pentru aceste domenii, deoarece implică necesitatea unei înțelegeri aprofundate și specifice a nevoilor de afaceri și a practicilor contabile.
