Concepte fundamentale ale economiei manageriale

Cuprins:

Anonim

Bazele fundamentale ale economiei manageriale includ aplicarea ecuațiilor matematice și statistice pentru a ajuta managerii să optimizeze resursele limitate și să utilizeze datele din deciziile anterioare pentru a prevedea pentru deciziile viitoare. Un exemplu clasic este analizarea datelor asociate obiceiurilor de cumpărare ale clienților și modelelor de comportament pentru a anticipa ce vor cumpăra clienții în viitor. Pentru a realiza acest lucru, economia managerială utilizează o mare varietate de concepte, instrumente și tehnici economice în procesul de luare a deciziilor. Acestea includ teoriile firmei, comportamentul consumatorilor, structura și prețul pieței.

Teoria firmei

Un concept de economie managerială este teoria firmei, care se ocupă de motivul profitului principal al unei firme. Efectuarea unui profit este scopul tuturor deciziilor. Desigur, pentru a realiza un profit, firma trebuie să ofere un produs sau un serviciu pe care consumatorii doresc să-l cumpere, să-i trateze bine pe angajați, să satisfacă cerințele acționarilor și să răspundă cerințelor societății, cum ar fi preocupările legate de mediu. Unele dintre acestea sunt preocupări concurente, cum ar fi modul în care preocupările legate de mediu ar putea reduce obiectivele de producție. Deci, sub această teorie, o firmă trebuie să cântărească argumentele pro și contra și să vină cu soluția optimă.

Teoria comportamentului consumatorilor

Teoria comportamentului consumatorilor implică obiceiurile de cumpărare ale consumatorilor. Mulți factori alimentează această teorie, cum ar fi veniturile, demografia și problemele socio-economice. În timp ce o firmă se concentrează pe maximizarea profitului, obiectivul principal al consumatorilor este maximizarea utilității satisfacerii, cum ar fi cumpărarea și consumarea cantității maxime de bunuri pentru suma minimă de dolari.

Teoria structurii pieței / stabilirea prețurilor

Atunci când companiile încearcă să maximizeze profiturile, trebuie să ia în considerare structura concurențială a pieței. Există patru structuri fundamentale ale pieței: concurență perfectă, concurență monopolistă, oligopol și monopol. Fiecare dintre acestea identifică nivelul concurenței care există pe o anumită piață. Concurența afectează prețurile și cantitatea de profit pe care companiile o pot obține prin accesarea unei piețe.

Aplicarea teoriei economiei managerială

Folosind aceste teorii și formulările pe care economiștii le-au venit pe baza lor, economia managerială poate fi aplicată oricăror afaceri din orice industrie. Companiile își pot integra propriile obiceiuri de cumpărare a clienților și comportamentul în formularea aplicabilă și pot obține rezultate utile în luarea deciziilor. Rezultatele pot ajuta factorii de decizie să determine cea mai optimă alocare a resurselor limitate în domeniul finanțelor, al marketingului, al gestionării inventarului și al producției.

Exemplu lanț de aprovizionare Walmart

Walmart are un lanț de aprovizionare foarte sofisticat în care managerii trebuie să ia decizii de cumpărare cu privire la mii de furnizori, iar variabilele de decizie variază în funcție de locație. Aceasta este o alocare a problemelor de resurse pe care compania trebuie să le abordeze și să le soluționeze zilnic, iar conceptele economice de conducere și instrumentele analitice joacă un rol critic.

Pentru ao rezolva, Walmart colectează date de fiecare dată când un client check out la contorul de retail. Utilizează aceste date pentru a determina obiceiurile de cumpărare ale clienților și modelele de comportament. Aceste date sunt apoi direcționate către modele de optimizare, statistică și prognoză asociate cu economia managerială, iar rezultatele sunt utilizate prin achiziționarea de manageri pentru a le determina să determine cât inventar să cumpere pe locație. În plus, managerii pot folosi rezultatele pentru a optimiza și previziona exact când ar trebui să aibă stocul la îndemână pentru a minimiza cantitatea de inventar așezată în depozite, economisind astfel costurile generale de inventar.