Atât Standardele Internaționale de Raportare Financiară, cât și Statele Unite, în general acceptate, principiile contabile (GAAP) definesc activele necorporale drept active nemonetare care nu au o existență fizică. Activele care aparțin categoriei intangibile trebuie să fie identificabile și controlabile și trebuie să furnizeze fluxuri interne de beneficii economice viitoare. Exemple de active necorporale includ fondul comercial, software-ul, brevetele și drepturile de autor, tehnologia sau know-how-ul tehnic și mărcile comerciale. În cadrul fiecărui standard, imobilizările necorporale pot fi măsurate fie la cost, fie la metoda reevaluării și apoi amortizate.
Împrumut de origine
Creditorii acordă împrumuturi după ce au încheiat un împrumut. Acest proces survine după ce solicitantul sau împrumutatul solicită un împrumut în anumite scopuri, cum ar fi începerea unei îmbunătățiri substanțiale a locuinței sau achiziționarea unei case. Solicitantul prezintă documente, cum ar fi declarațiile bancare și informații despre garanția furnizată. Banca sau instituția financiară efectuează apoi procedurile sale "cunoașteți clientul", care include analize de credit și alte cerințe documentare solicitate de autoritățile de reglementare sau de politicile interne. Procesul include în plus verificarea documentelor și aprobarea sau sancționarea facilității.
Costurile de achiziție a împrumuturilor
Pentru solicitant, procesul de generare a împrumutului nu este gratuit în sine. Costul de achiziție a împrumutului se referă la costurile suportate în documentație, cum ar fi formalitățile legale și orice alte taxe bancare plătite, cum ar fi taxele pentru formularele de împrumut și taxele de origine a împrumuturilor. Taxa de origine este o sumă fixă sau procentaj percepută pentru valoarea împrumutului. Costul de achiziție al împrumutului poate include, de asemenea, sancțiuni impuse de bancă în cazul în care documentele prezentate se dovedesc fals sau incomplete.
Transaction Settlements
Organizațiile își achită datoriile prin transferarea creditorului a activelor sau a beneficiilor economice ale activului. Prin urmare, pentru a deconta tranzacțiile, întreprinderile utilizează active corporale, cum ar fi elementele monetare; care includ numerar, cecuri sau obligațiuni emise de stat; sau elemente cum ar fi capitalul social sau contrapartida, în cazul în care datoriile celeilalte părți sunt anulate împotriva datoriilor proprii ale organizației. Întreprinderile nu folosesc în mod obișnuit active necorporale pentru a deconta tranzacțiile, însă pot exista momente în care o organizație își transferă tehnologia sau brevetul ca o considerație.
Diferențierea costurilor împrumuturilor și a activelor necorporale
Contabilitatea financiară include activele, veniturile, cheltuielile, pasivele și capitalul. Fiecare are natura sa fundamentală și, ca atare, un bun nu poate fi considerat un cost în același timp și invers. Întreprinderile pot prezenta active necorporale în bilanț în măsura în care este prezentă adevărata imagine a situației financiare a organizației; în caz contrar, pot apărea denaturări și fraude. Costul de achiziție a împrumutului este o cheltuială, iar contabilii includ impactul acesteia asupra valorii totale a împrumutului. Întreprinderile nu pot include active necorporale ca parte a costurilor de achiziție a împrumutului.
