Puterea de negociere a furnizorilor din industria fast-food variază în mod semnificativ de la afaceri la afacere și în timp și locație. O investiție a unui fast-food business într-un furnizor specific și disponibilitatea altor furnizori joacă atât roluri cheie în puterea de negociere a furnizorilor.
Numele de marcă
Furnizorii de nume de marcă tind să aibă mai multă putere de negociere. De exemplu, McDonald's are contracte cu Newman's Own și Coca-Cola și folosește aceste mărci comerciale pentru a atrage clienți loiali în favoarea brandului. Acești furnizori au mai multă putere de negociere, deoarece, în cazul în care opresc furnizarea de restaurante, restaurantele pot pierde bani sau pot fi nevoiți să își schimbe strategiile de marketing.
Disponibilitatea altor furnizori
Într-o piață saturată de furnizori de produse identice sau similare, puterea de negociere a unui furnizor individual scade. Restaurantele pot schimba pur și simplu un alt furnizor care oferă același produs. Aceasta înseamnă că furnizorii ar trebui să îndeplinească mai multe cerințe ale cumpărătorilor, iar cumpărătorii pot exercita presiuni asupra furnizorilor pentru a reduce costurile, a oferi produse mai bune, pentru a reduce timpul de livrare sau pentru a oferi un volum mai mare.
Probleme de cost și calitate
Un furnizor care oferă un produs la un preț semnificativ redus în comparație cu alți furnizori are mai multă putere de negociere, chiar și pe o piață saturată. În mod similar, dacă un furnizor oferă un produs superior, o eficiență mai bună sau timpi de livrare rapidă, puterea de negociere a acestui furnizor va fi mai mare decât alți furnizori din industrie. Restaurantele cu fast-food funcționează pe un volum mare, înlocuirea atât rapidă a consumabilelor la un cost scăzut poate economisi timp, bani și hassle pentru restaurante. Dacă un furnizor furnizează cele mai ieftine, mai eficiente sau cele mai înalte produse de calitate, are mai multă putere de negociere.
Porțiune a afacerii furnizorului
Disponibilitatea unui furnizor de a negocia - și riscă să-și piardă un client - se bazează parțial pe bugetul furnizorului, precum și pe cât de mult din afacerea lui provine dintr-un anumit restaurant fast-food. Un furnizor cu o bază de clienți înfloritoare și diversificată are mai multă putere de negociere decât un furnizor care se bazează exclusiv pe unul sau două restaurante.
