Analistul financiar utilizează o gamă largă de metode și tehnici pentru analiza companiei. Ca un mecanic, el selectează instrumentul care se potrivește cel mai bine nevoilor sale. Unele dintre cele mai populare metode sunt computațional simple și pot fi aplicate de aproape toți. Înțelegerea câtorva dintre aceste trucuri ale comerțului este importantă pentru analizarea companiilor care ar putea fi interesate să investească în sau să analizeze propria afacere.
Analiza orizontală
Analiza orizontală compară rezultatele financiare cu timpul. Un analist al situației financiare compară declarațiile de venit sau bilanțurile pentru anii următori pentru a descoperi tendințe sau modele. Deși util, dar această metodă are și dezavantaje. De exemplu, taxele contabile unice, cum ar fi cheltuielile pentru depreciere, pierderile cauzate de dezastrele naturale și modificările structurii societății pot împiedica o analiză precisă.
Analiza verticala
Analiza verticală sau de dimensiuni comune pregătește situațiile financiare care sunt ajustate ca procente din totalul vânzărilor sau al altor categorii de cont. Această tehnică permite analiștilor să vadă compozițiile diferitelor categorii de situații financiare. În contul de profit și pierdere, vânzările sunt frecvent utilizate ca categorie de referință și sunt numitorul tuturor celorlalte calcule; bilanțul utilizează activele totale, datoriile totale și capitalurile proprii totale. Dezavantajul analizei verticale este că aceasta oferă doar o privire la o singură perioadă de operațiuni, în general un an. Acest lucru poate face dificilă tragerea concluziilor despre afaceri în timp.
Analiza raportului
Analiștii financiari folosesc o gamă largă de tehnici care sunt colectiv cunoscute sub numele de analiză a raportului. Procedura generală implică calcularea diferitelor rapoarte financiare - cum ar fi marja de profit, conturile de încasări / vânzări și rapoartele privind cifra de afaceri - și compararea acestora cu alte companii sau cu reguli generale. Există sute de rapoarte financiare utilizate și chiar metode diferite de calculare a acelorași rapoarte. Din acest motiv, analiza raportului este considerată mai mult o artă decât o știință. Această inconsecvență este una din scăderea tehnicii.
Benchmarking
O tehnică folosită adesea atât cu analiza raportului, cât și cu analiza verticală este benchmarking, care calculează situațiile financiare comune sau rapoartele financiare și le compară cu alte companii și standarde industriale. Această tehnică este populară și uneori este utilizată pentru a compara o companie cu concurenții săi. Cu toate acestea, este important să rețineți că fiecare companie este diferită; chiar și companiile din aceeași industrie pot avea filosofii de management foarte diferite, structuri de obiective și costuri. Ca atare, benchmarking-ul poate fi un instrument eficient, dar poate să nu fie adecvat pentru clasificarea sau compararea directă a firmelor.
