O listă de verificare a auditului bancar este un instrument important de testare și evaluare care ajută un auditor senior să revadă procesele și liniile directoare ale corporațiilor interne. Această listă de verificare permite, de asemenea, auditorului să se asigure conformitatea cu legile și reglementările Comisiei pentru valori mobiliare și de burse din S.U.A. (SEC), precum și cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS).
Cercetarea mediului de control
Un auditor învață despre mediul de control al unei bănci pentru a se familiariza cu factorii care afectează activitățile corporative și tranzacțiile. Factorii externi și interni pot afecta activitățile unei instituții bancare. De exemplu, o bancă de investiții cu sediul în S.U.A. trebuie să respecte regulile pe care Serviciul intern de venituri sau Autoritatea de reglementare din industria financiară promulgă în mod regulat. Factorii interni se pot referi la stilul de conducere și la valorile etice ale conducerii superioare, politicile corporatiste privind resursele umane, setul de competențe al personalului și robustețea financiară a companiei. Atitudinea competitivă a băncii poate, de asemenea, să afecteze mediul său de control.
Verificați controalele interne
Un auditor testează controalele interne ale unei bănci la un moment dat sau la întâmplare. Un control este un grup de directive pe care conducerea superioară a unei bănci le stabilește pentru a preveni frauda, eroarea sau disfuncționalitatea tehnologică în activitățile de exploatare. Testarea controalelor interne oferă auditorului "chestiune probatorie" și informații relevante în procesul de evaluare a riscurilor. "Chestiunea probatorie" este o informație pe care un auditor intern își bazează opinia. Un auditor asigură, de asemenea, că controalele interne sunt adecvate și funcționale. Un control funcțional oferă soluții adecvate pentru defalcări interne.
Controlul rangurilor și riscurile
Un auditor analizează mediul de control al băncii și testează controalele corporative pentru a se familiariza cu astfel de controale. El clasifică controalele interne ca fiind "ridicate", "medii" și "scăzute", în funcție de pierderile așteptate. Un auditor intern aplică standardele de audit general acceptate sau GAAS, precum și principiile contabile general acceptate sau GAAP, atunci când se aplică riscurile și controalele de rating. De asemenea, acesta analizează "riscul și controlul autoevaluării" unei bănci sau RCSA. Într-un RCSA, managerul de risc superior al unei bănci furnizează date privind controalele și riscurile corporative, precum și ratingurile de risc. Ea clasifică riscurile ca "nivelul 1", "nivelul 2" și "nivelul 3", pe baza posibilității de pierdere.
Efectuați raportul final
Un auditor intern discută riscurile "înalte" și "medii" cu conducerea superioară a băncii înainte de a emite un raport final. El se asigură că managerii oferă măsuri corective pentru astfel de riscuri. Riscurile "înalte" și "mediu" pot provoca pierderi semnificative ale unei bănci. Situațiile financiare ale băncii pot fi, de asemenea, inexacte, incomplete și neconforme cu regulile GAAS, GAAP, IFRS și SEC. Situațiile financiare complete includ bilanțul (sau situația poziției financiare), situația profitului și pierderii, situația fluxurilor de trezorerie și situația rezultatului reportat (cunoscută și sub numele de situația capitalurilor proprii).
