Transparența contabilă înseamnă oferirea către acționari a unei imagini clare, concise și echilibrate a situației financiare a companiei dvs. Importanța transparenței contabile a crescut după câteva scandaluri proeminente de afaceri și contabilitate și a unor reglementări guvernamentale sporite care impun companiilor să respecte standardele specifice de raportare.
Contabilitate de bază
Contabilitatea este procesul de înregistrare a finanțelor. Companiile utilizează contabilitatea în două scopuri de bază: să raporteze performanța financiară acționarilor și altor grupuri de părți interesate și să fie utilizate în procesul de luare a deciziilor manageriale. Transparența contabilă se referă la procesul de raportare financiară a contabilității în cazul în care societățile își prezintă rapoartele financiare către public. Aceasta include distribuirea rapoartelor financiare comune, cum ar fi situațiile veniturilor, bilanțurile, situațiile fluxurilor de trezorerie și situațiile câștigurilor reportate.
Raportarea transparentă
Transparența extinde așteptările pentru o raportare financiară exactă dincolo de onestitatea de bază. Contabilitatea transparentă este importantă deoarece "o imagine completă și ușor de înțeles a poziției financiare a unei companii reduce incertitudinea pe piețele noastre", potrivit unei mărturii din septembrie 2008 în fața Subcomitetului Senatului american pentru valori mobiliare, asigurări și investiții în afaceri bancare, locuințe și afaceri urbane de către directorul diviziei de finanțe corporative John W. White și James L. Kroeker, contabilul-șef adjunct. În esență, companiile sunt transparente atunci când raportează orice poate afecta potențialii finanțatori, inclusiv riscurile pentru afaceri și investiții.
Efectul scandalurilor
Multe companii au adăugat la cererea crescută de transparență contabilă din partea guvernului prin angajarea în scandaluri contabile care implică contabilitate inexactă sau incompletă și raportare financiară. Companiile care se luptă au revenit uneori la manipularea contabilă pentru a ascunde performanța slabă a companiei, potrivit site-ului "Corporate Narc". Alte organizații de servicii au contribuit prin participarea la activități neetice sau conflicte de interese, inclusiv finanțe, audit și furnizori legali. Aceste agenții ar trebui să contribuie la raportarea financiară independentă și transparentă, dar uneori nu și-au separat activitățile de agenție de interacțiunea strânsă cu activitățile de afaceri și practicile contabile nefaste.
Legea Sarbanes-Oxley
Actul Sarbanes-Oxley din 2002 a prezentat schimbări majore și obligatorii ale practicii financiare și guvernanței corporative pentru organizațiile mari și mici, conform site-ului "The Sarbanes-Oxley Act 2002". Actul a stabilit un consiliu de contabilitate al societății publice și a inclus 11 titluri majore care definesc termenele și regulamentele de conformitate pe care toate companiile publice trebuie să le urmeze. Un aspect important al regulamentului este acela că acesta deține directorii executivi și directorii financiari direct responsabili pentru exactitatea rapoartelor financiare, împiedicându-i să pretindă ignoranța atunci când rapoartele sunt contestate. De asemenea, actul necesită o măsură de control intern pe care compania are încredere că a păstrat datele financiare incluse în raport.
